Viaţa Sfântului Sava Vatopedinul – 27. Cinste şi faimă

Prin toate acestea şi altele asemenea lor, o dragoste nemărginită s-a născut în inimile ciprioţilor pentru Sava, căruia îi arătau multă cinste. De aceea toţi, cu nemăsurată bucurie, îşi manifestau evlavia lor faţă de el în nenumărate chipuri. Chipul lui, pe care îl cinsteau, îl încrustau în casele lor, cu lumânări, mir, tămâie şi cu toate acelea cu care sufletele evlavioase Îl cinstesc pe Dumnezeu şi pe slujitorii Lui. Alţii îşi agăţau icoana de gât, ca pe o platoşă de apărare, şi o purtau cu multă credinţă oriunde mergeau. Şi astfel dorinţa şi nădejdea lor nu rămâneau ruşinate. Dar mai bine zis Harul izvora în tot chipul de la acea icoană şi îi ajuta, mai mult decât nădăjduiau, aşa cum s-a arătat mai sus.

Dacă din întâmplare se întâlnea cu cineva, Sava era foarte liniştit, iar la chip era foarte frumos şi plin de har. Cu toate că păstra desăvârşita tăcere, deşi trăia în post aspru şi era neînduplecat cu sine însuşi până la limită, nimeni nu-şi dădea seama de viaţa lui ascunsă. Tăinuia atât de bine adâncul sufletului său, aşa cum nici cei mai mari pustnici nu au reuşit. În acelaşi timp era sociabil, plăcut la înfăţişare, izvora bucurie din suflet şi veselie din chipul şi din ochii săi. Pentru aceasta era foarte iubit şi înconjurat în chip minunat de o nespusă şi nemăsurată cinste, pe care o câştigase de la toţi.

Faima lui a ajuns până la Bizanţ, a trecut în grabă Elespontul, s-a împrăştiat în toată Egeea şi a ajuns până la noi. S-au umplut Tesalonicul şi Athonul de vestea minunilor sale. Cel pe care dragostea dumnezeiască l-a luat din hotarele noastre ca să-l tăinuiască ca pe o comoară de mare preţ, pe acesta Însuşi Dumnezeu ni-l descoperă, fie şi de departe, şi îl încununează strălucit după o pregătire aleasă, nu ca pe un om, ci ca pe unul mai presus de om, potrivit celor spuse: „Eu preaslăvesc pe cei ce Mă preaslăvesc, iar cei ce Mă necinstesc vor fi ruşinaţi”[1].

Sava însă de multă vreme se dezlipise de toate cele de aici şi privea numai la cele viitoare. Cu toate că această slavă era un dar al lui Dumnezeu, el a depărtat-o de la sine în chip înţelept prin noi născociri. Iar cuvântul meu este gata să arate în ce fel.

Sursa: Sfântul Filothei Kokkinos, Viaţa Sfântului Sava Vatopedinul cel nebun pentru Hristos, traducere din limba greacă de  ieroschimonah Ştefan Nuţescu (Chilia “Buna Vestire”, Schitul Lacu, Sfântul Munte Athos), Editura Evanghelismos, Bucureşti, 2011, pp. 88-89.