Biblia pentru copii – Avraam şi naşterea lui Isaac

Au trecut mulţi ani de la potop. Dumnezeu Şi-a ţinut făgăduinţele pe care le‑a făcut atunci lui Noe. Urmaşii lui s‑au înmulţit ca stelele cerului. Au zidit cetăţi şi sate, au desţelenit şi au lucrat pământul, s‑au îmbogăţit. Dar n‑au rămas toţi în dragostea lui Dumnezeu. Cei mai mulţi L‑au uitat. Şi în loc să se închine lui Dumnezeu, au început să se închine soarelui, lunii, râurilor şi munţilor. Unii dintre ei nu L‑au uitat cu desăvârşire, dar îşi aduceau aminte de El numai atunci când erau la nevoie.

Numai un nepot îndepărtat al lui Nemrod, Avraam, Îl are întotdeauna pe Dumnezeu în inima sa. Îl slavosloveşte pentru toate: pentru pasărea care îl trezeşte de dimineaţă, pentru apa pe care o bea, pentru pâinea cea dulce, pentru soţia lui cea bună, Sarra, care în fiecare seară îl primeşte cu zâmbetul pe buze, când se întoarce acasă obosit de la turmele sale, de la treburile zilei.

Şi Dumnezeu îl binecuvintează. Animalele lui se înmulţesc. Sarra se face din ce în ce mai frumoasă. Numai copilaşi nu au. Şi Avraam este tare mâhnit din această pricină. Nu va auzi niciodată spunându‑i‑se „tată”, nici mai târziu nu-i va spune nimeni „bunic” sau „bunicuţ”. Nu va avea nepoţi. Se întristează că nu va lăsa moştenitori în urma lui, atunci când va muri. Dar această întristare nu se preschimbă în cârtire. Nu micşorează dragostea lui pentru Dumnezeu, nici căldura rugăciunii lui.

Avraam se roagă chiar şi în somn. Şi într-o noapte, în timpul rugăciunii, aude glasul lui Dumnezeu, ca oarecând strămoşul său îndepărtat, Noe.

Iese fără zgomot din cort ca să nu o trezească pe Sarra. Cade cu faţa la pământ.

– Doamne! zice el.

La o asemenea cinste nu se gândise niciodată Avraam!

Şi Dumnezeu îi spune să se scoale. Să‑şi ridice privirea spre cer. Cât de multe stele împodobesc cerul, atât de mulţi urmaşi va avea. În toată lumea se vor răspândi.

Avraam ascultă, se ridică şi priveşte spre cer. Nu‑şi ascunde mirarea.

– Dar cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu am fii?

Are însă încredere în Dumnezeu.

Şi anii trec. Avraam este deja bătrân. Şade în faţa cortului său şi îşi aduce aminte de făgăduinţa lui Dumnezeu. Este amiază. Afară este zăpuşeală. Trei drumeţi trec pe drum. Avraam se ridică, merge în întâmpinarea lor şi îi cheamă la masa lui.

Străinii îl urmează. Se aşează sub stejarul Mamvri care îşi întinde umbra ramurilor sale până la cortul lui Avraam. Acesta dă poruncă să fie junghiat cel mai bun viţel din turma lui. Îi spune şi Sarrei să facă pâine proaspătă pentru străini, apoi porunceşte unei slugi să le spele picioarele, să‑i odihnească.

După ce a frământat şi a copt pâinea şi a fript viţelul, Avraam a ales cele mai bune bucăţi, le‑a pus pe frunze de finic şi le‑a dat străinilor. A adus şi lapte şi unt de la oile sale. Străinii au mâncat bine şi au mulţumit.

Era deja seară când s‑au ridicat să plece. L‑au binecuvântat pe Avraam pentru iubirea sa de străini şi i‑au amintit de făgăduinţa lui Dumnezeu:

– Peste un an Sarra îţi va naşte un fiu.

– Dar…

Lui Avraam îi vine greu să‑şi ascundă mirarea. Şi Sarra îşi pune mâna la gură ca să nu i se audă râsul. Femeie bătrână, cum să mai nască fiu! Dar şi Avraam… A trecut de nouăzeci şi cinci de ani.

– Nimic nu este cu neputinţă la Dumnezeu, răspund mirării lor străinii şi se fac nevăzuţi.

Avraam rămâne uluit şi priveşte la resturile de mâncare. Nu cumva l‑a cercetat Dumnezeu Însuşi?

Peste un an Sarra naşte un băieţel plin de har: pe Isaac. Avraam se bucură. Aşadar, de acum poate să moară liniştit. Va lăsa în urma lui un moştenitor. Îl va auzi pe fiul său spunându‑i „tată”. Ah, cum I‑ar putea mulţumi lui Dumnezeu pentru această bucurie? Să audă cuvântul „tată”! De bucurie înalţă slavoslovie lui Dumnezeu pentru darul pe care i l-a făcut.

Da, ca pe un dar l‑a primit Avraam în braţele sale pe Isaac. A pe un dar dumnezeiesc. De aceea nici nu s‑a răzvrătit, deşi ar părea nefiresc, atunci când Dumnezeu i‑a cerut să‑l aducă jertfă. Jertfă pe Isaac! A ascultat porunca Lui şi Dumnezeu, pentru ascultarea lui, l‑a răsplătit îndoit. Nu numai că nu a îngăduit jertfirea copilului, ci l‑a învrednicit pe Avraam să se numească prieten al Său.

***

Sursa: Zoe Kanava, Biblia pentru copii, Editura Evanghelismos  2008. Toate drepturile rezervate Editurii Evanghelismos. Preluarea interzisă.