Biblia pentru copii – În locul farfuriei cu linte

Au trecut anii. Isaac este deja bărbat. Şi-a luat o soţie frumoasă şi bună: pe Rebeca. Vieţuiesc bine împreună, însă numai copii nu au. Şi pentru aceasta sunt mâhniţi.

– Dă‑ne, Doamne, un copil! se roagă ei.

Se ruşinează de nerodirea lor. Dar Dumnezeu pare că nu‑i aude. Şi Isaac se apropie de şaizeci şi cinci de ani, iar Rebeca a trecut deja de cincizeci.

Deşi amândoi sunt în vârstă, totuşi stăruie în rugăciune. Nu obosesc rugându‑se. Până când într‑o dimineaţă Rebeca simte ceva în pântece, o mişcare delicată.

– Cum este posibil? se întreabă. Acum la bătrâneţe să devin mamă?

În ziua următoare mişcarea delicată devine o uşoară lovitură, apoi o lovitură în toată regula. Şi nu o lovitură, ci mai multe. Ca şi cum s‑ar lupta doi copii în pântecele ei.

Peste câteva luni naşte doi copii frumoşi. Pe Isav, care mai târziu va fi socotit întâi‑născut şi va fi moştenitorul tatălui său, şi pe Iacov.

Isav are păr mult şi roşcat. Este mai vioi decât fratele său. Şi această deosebire între ei se va păstra şi atunci când vor creşte mari. Iacov va fi socotit de toţi şi în primul rând de mama lui, cel mic, răsfăţatul ei. El nu merge împreună cu fratele lui la vânătoare. Nici cu turmele nu merge împreună cu păstorii. Rămâne lângă mama lui, la cort. Iar când ceilalţi şi mai ales tatăl său îl laudă pe Isav pentru vânatul pe care îl aduce, Iacov simte un ghimpe în inimă. Îl împunge în ascuns. Iacov îl invidiază pe Isav, dar nu o arată.

Într‑o zi Isav se întoarce devreme de la vânătoare. Este ameţit de foame. Îi cere lui Iacov puţină mâncare. Iacov se codeşte şi se preface că îi vine greu să-i dea de mâncare.

– Nu este vremea pentru mâncare, îi spune. Dar dacă îmi dai pentru astăzi dreptul tău de întâi‑născut, mai vedem. Dar cu jurământ, nu aşa oricum.

– Nu numai pentru astăzi, ci pentru totdeauna ţi-l dau.

Isav este nevoit să cedeze în faţa fratelui său din pricina foamei. Şi Iacov îi pune înainte o farfurie cu linte şi un codru de pâine.

Zilele trec. Isav a uitat cu totul de jurământ. Dar nu şi Iacov. Atunci tatăl lor, deja bătrân, îl cheamă lângă el pe Isav. Este timpul să‑i dăruiască ceea ce i se cuvine, ceea ce era îndreptăţit a moşteni ca întâi‑născut.

Însă tatăl său îi cere mai întâi o favoare şi anume să iasă la vânătoare. Vânatul pe care îl va prinde să‑l gătească el însuşi cu mâinile sale şi să‑i aducă o bucăţică de carne friptă. Puţină, numai s-o miroasă.

– Nu este o favoare, ci o bucurie, îi răspunde Isav.

Şi cu binecuvântarea tatălui său, pune arcul pe umăr şi iese din cort. Merge ca şi cum ar avea aripi.

Rebeca nu pierde prilejul. Junghie în grabă un ied, îl frige şi îi trimite bărbatului său cea mai bună bucată, prin Iacov – pe care îl iubea – ca să ia el dreptul de întâi‑născut, pe care deja i‑l dăduse fratele său. Şi fiindcă Isaac nu vede bine, ca să‑l înşele, îl îmbracă pe Iacov cu pielea iedului pe care l‑a tăiat, ca să arate păros ca şi Isav.

Tatăl său se miră, când se apropie Iacov cu farfuria.

– Te‑ai întors deja, voinicul meu? Atât de repede?

Arată emoţionat. Crede că este Isav. Îşi deschide braţele şi îl strânge la piept.

– Ce frumos miroşi!

Îşi pune mâinile pe capul lui şi îl binecuvintează.

– Să ai binecuvântarea mea, fiul meu mult iubit! Domnul să fie totdeauna cu tine şi să te ocrotească! Să te umple de bunătăţile Sale!

Niciodată nu s‑a simţit Iacov atât de rău. Şi pentru prima dată i se pare că nu mai încape în cort.

Se desprinde uşor din braţele tatălui său şi se grăbeşte să iasă. Se simte ca şi cum ar fi vânat de cineva şi pleacă în Ha­ran, unde rămâne la unchiul său Laban, fratele mamei sale. Din pricina grabei nici măcar nu‑şi mai ia rămas bun de la mama sa. Fuge departe ca nu cumva, venind Isav şi aflând că i‑a luat dreptul de întâi‑născut, să‑l omoare.

Şi Rebeca? Stă cu mâinile încrucişate la piept şi îi urează drum bun de departe. Se roagă cu suspine:

– Să‑i fie, Doamne, binecuvântarea tatălui său acoperământ şi ocrotire până se va linişti Isav! Şi apoi să se întoarcă acasă!

***

Sursa: Zoe Kanava, Biblia pentru copii, Editura Evanghelismos  2008. Toate drepturile rezervate Editurii Evanghelismos. Preluarea interzisă.