Biblia pentru copii – Învierea lui Iisus

5 May 2013

Pentru copii / Biblia pentru copii Pentru copii Zoe Kanava

Se luminează de ziua Paştilor, iar Iisus este sus pe Cruce, mort. Într-o asemenea zi de sărbătoare! Nu, nu trebuie să‑L lase acolo!

Iosif, un dregător din Arimateea, ucenic în ascuns al lui Iisus, împreună cu Nicodim, de asemenea ucenic în ascuns, cer voie de la Pilat să coboare de pe Cruce Trupul mort al lui Iisus şi să‑L îngroape.

Cu mişcări pline de dragoste, Îl ung cu mir, precum era obiceiul la iudei. Mir scump, aşa cum se cuvine lui Dumnezeu. Şi după ce Îl înfăşoară într‑un cearşaf curat, Îl aşează repede în mormânt, pentru că între timp începuse să se înnopteze.

Mormântul, săpat în piatră, era al lui Iosif şi se afla aproape de Golgota. Pun la intrarea lui o piatră mare, foarte grea, şi pleacă.

Nu apucă să meargă prea departe că văd patru ostaşi apropiindu‑se. Desigur că sunt trimişi de Pilat sau de arhierei ca să păzească mormântul. Arhiereii se tem ca nu cumva să‑L fure Ucenicii Lui şi apoi să spună că a înviat. Şi aceasta, după părerea lor, ar fi o rătăcire mai mare decât cea dintâi, adică aceea că Iisus era Mesia cel aşteptat.

Însă aproape de miezul nopţii ostaşii văd că piatra de la intrarea în mormânt este dată la o parte, iar Cel mort nu mai era înăuntru. Numai cearşaful şi pânza care Îi înfăşura capul se aflau la locul lor.

– Ce s‑a întâmplat? se întreabă cuprinşi de frică.

Aleargă tulburaţi şi îi spun arhiereului Caiafa. Pilat îi trimisese la cererea lui să păzească mormântul.

Caiafa îi priveşte cu mânie:

– Nu cumva v‑a luat somnul?

Ei se jură că n‑au închis nici un ochi.

– Veţi spune „da”, îi sfătuieşte el. „Am adormit şi pe când eram furaţi de somn, Ucenicii lui Iisus I‑au furat Trupul”.

– Şi Pilat? întreabă îngrijoraţi ostaşii gărzii. Ne va pedepsi pentru că nu ne‑am făcut datoria.

Caiafa îi linişteşte:

– De aceasta voi avea eu grijă. Nu vă neliniştiţi!

Dă fiecăruia câţiva arginţi ca să spună ceea ce i‑a învăţat. Astfel s‑a răspândit vestea aceasta pe care toţi au auzit‑o: „Ucenicii lui Iisus I‑au furat trupul”. Ucenicii Lui, desigur, nu ştiau nimic despre toate acestea.

Înfricoşaţi şi întristaţi de moartea de ocară a Învăţătorului lor, stăteau închişi în foişor, căci se temeau de iudei. Numai Maria Magdalena, una dintre ucenicele lui Iisus, a ieşit liniştită din casă şi a mers ca să plângă departe de ochii curioşi ai oamenilor la mormântul în care tocmai Îl îngropaseră cu o seară înainte. Dar a găsit piatra dată la o parte şi mormântul fără pază şi gol. S‑a gândit şi ea că cineva a furat Trupul lui Iisus. Dar cine? Şi pentru ce?

Aleargă şi spune gâfâind Ucenicilor Lui:

– Au furat Trupul Domnului!

Ioan se întoarce şi se uită la Petru. Apoi amândoi se uită la Maria. Nu o cred.

– Au furat Trupul Domnului, spune din nou Maria, mai tare.

Şi atunci Petru îşi aminteşte. Îşi aminteşte cuvintele Învăţătorului, că peste trei zile va învia.

– Tu ştii că…? îl întreabă pe Ioan ca şi când şi acela ar fi avut în minte acelaşi lucru.

Ioan nu răspunde nimic. Se repede pe uşă. O ia la fugă. Îi lasă în urmă şi pe Petru, şi pe Maria.

Când Maria ajunge la mormânt, cei doi Ucenici deja plecaseră.

Obosită de alergătură, abia respirând, se aşează pe piatra dată la o parte de la intrarea mormântului şi începe să plângă înfundat, fără oprire.

Din mormântul gol se revarsă o lumină. Maria se apleacă şi vede înăuntru doi Îngeri îmbrăcaţi în alb. Lumina se revărsa din veşmintele lor.

– De ce plângi, femeie? o întreabă Îngerii.

– L‑au furat pe Domnul, le răspunde ea printre suspine, şi nu ştiu unde L‑au dus.

Deodată aude nişte paşi care se apropie şi‑şi întoarce capul. Un bărbat Se îndreaptă spre ea. Maria crede că este grădinarul şi Îl întreabă dacă nu cumva a luat Trupul lui Iisus. Îl roagă să‑i spună unde L‑a dus.

– Maria! o strigă Acela pe nume cu dragoste, aşa cum numai Iisus obişnuia să o facă.

– Maria!

Iisus! E glasul Lui!

– Învăţătorule! strigă ea cu glas tremurător, plin de emoţie, recunoscându‑L.

Cade la picioarele Lui şi vrea să le îmbrăţişeze.