”Ce ai, biată Roumélia, de oftezi din greu?”

Muzica populară grecească a cinstit în mod deosebit Revoluția de la 1821. În cântecele populare se oglindeşte zbuciumul, lupta și suferința poporului şi se prezintă, condensat, istoria grecilor.

Cântecele istorice și haiducești sunt o categorie aparte a muzicii populare, şi cuprind numeroase mărturii istorice, referiri detaliate la persoane, evenimente și fapte. Un cântec istoric care vorbește despre revoluția Rouméliei[1] și despre evenimentele tragice de la Mesolonghi este și “Ce ai, biată Roumélia?”.

Acest cântec este interpretat de Panaghiotis Pappás, profesor de muzică tradițională la Școala de Muzică din Pallíni, cântăreț la lăută, excelent muzician, cu o vastă experiență în cântecele populare și cu multe cărți editate de-a lungul carierei. Înregistrarea este preluată  de pe CD-ul său, intitulat “Cântecele Rouméliei”.

Ce ai, biată, ce ai, biată Roumélia?
Ce ai, biată Roumélia (de oftezi din greu)? (bis)

Ce am bun, ce am bun, ca să mă bucur?
Ce am bun, ca să mă bucur (și să nu oftez)? (bis)

De șapte ani, de șapte ani sunt în război,
De șapte ani sunt în război (cu Sultanul Mahmoúti). (bis)

Îmi pierd fiii, îmi pierd fiii-n luptă,
Îmi pierd fiii-n luptă (viteji și haiduci). (bis) 

Cetăți multe, cetăți multe-mi iau,
Cetăți multe-mi iau, (una după alta). (bis)

Numai una, numai una mi-a rămas,
Numai una mi-a rămas, (sărmanul Mesolónghi). (bis)

Și-acum, acum cuprinsu-mi-l-au,
Și-acum cuprinsu-mi-l-au, (pândesc ca să mi-l ia). (bis)

Sursa: Panaghiotis Pappás , Cântece populare, volumul al doilea.