Enciclica de Paști a Mitropolitului Mesoghiei și Lavreoticii, kir Nikólaos

Iubiții mei frați,

HRISTOS A ÎNVIAT!

„A înviat Hristos din morți, dezlegând legăturile morții,
și în scularea Sa pe toate le-a umplut de bucurie,
și întru Învierea Sa toate le-a îmbogățit”

Ne învrednicim ca, pentru încă un an, să prăznuim Învierea Domnului și Dumnezeului și Mântuitorului nostru, Iisus Hristos. Încă de la cea dintâi slujbă din Postul Mare, Biserica noastră ne-a așezat drept țintă să ne învrednicim „căutând spre Sfintele Paști, să ne bucurăm duhovnicește” (Stihiră din Duminica Brânzei). Am trăit lupta postului, am trecut prin evenimentele Săptămânii Mari, am mers împreună cu Domnul la patima Sa, iar astăzi ne bucurăm de triumful Învierii, de zdrobirea de către Domnul a morții, de desființarea statului diavolului.

În Săptămâna Mare văzut cu uimire cum omul L-a răstignit pe Dumnezeu, am vazut cu surprindere cum Dumnezeu-Omul S-a răstignit de bunăvoie, „socotindu-Se împreună cu cei morți”, am văzut realitatea trădării omenești, a căderii și autodistrugerii spirituale, precum și adevărul dragostei și mărinimiei infinite ale Domnului Dumnezeu-Omul. Astăzi trăim bucuria triumfului dumnezeiesc, dovada mormântului gol, strălucirea dumnezeirii Domnului, nădejdea și învierea noastră. De aceea și cântăm neîncetat „Hristos a înviat din morți, cu moartea pre moarte călcând și celor din morminte, viață dăruindu-le”.

Anul acesta, însă, trăim Paștele în atmosfera sufocantă a unei crize care distruge avutul și strădaniile de o viață întreagă, care amestecă popoare și religii și care face una cu pământul istorii și tradiții, care desființează identități sfinte, care surprinde prin repetate situații fără ieșire și constrânge prin pretenții absurde și care, deși îi vădește pe unii responsabili, îi ascunde pe cei cu adevărat vinovați, a unei crize care, îndepărtând mereu lumina, ne scufundă tot mai mult în întuneric, dar, mai ales, a unei crize care L-a răstignit pe Dumnezeu atât ca persoană, cât și ca speranță, și încearcă fie să-L ignore, fie să-L facă să dispară.

Imaginea vieții noastre se aseamănă cu o Săptămână Mare nedesăvârșită, iar situația noastră actuală seamănă cu o nedorită Vinere Mare. Împrejurul nostru, răstignitori cu ură nestinsă, gloate de o superficialitate spirituală de nejustificat. Iar noi, precum ucenicii Domnului, unii negăm, alții ne lepădăm, cei mai mulți ne ascundem cu teamă sau rămânem încremeniți, „nepricepuţi şi zăbavnici cu inima ca să credem toate câte au spus proorocii”, înțepeniți în letargia puținei noastre credințe.

Cu toate acestea, frații mei, Hristos a înviat ! Chiar dacă gloata strigă, chiar dacă răstignitorii bat cuiele, chiar dacă arhiereii și fariseii pecetluiesc mormântul vremii actuale, chiar dacă ucenicii lipsesc de la evenimente, chiar dacă Biserica pare să tacă nejustificat, Sfânta Lumină apare la Preasfântul Mormânt și astăzi, iar nădejdea și viața răsar din nou, pentru că „Hristos, înviat din morţi, nu mai moare, căci moartea nu mai are stăpânire asupra Lui” (Romani 6, 9)

Credința în persoana Celui Înviat și mărturisirea evenimentului Învierii Domnului este singurul mod în care fiecare dintre noi de poate elibera din legăturile și lanțurile propriei crize personale. Nu ne vom mântui noi înșine pe noi, Cel Înviat ne va mântui, El ne va învia: nouă celor „din mormintele” patimilor, ne va dărui viață.

Și ca neam ne-am scufundat în criza trădării noastre spirituale. Ne-am pus nădejdea noastră în dumnezeul banului și acesta ne-a trădat. Am stricat binecuvântatele aduceri aminte ale istoriei noastre, ne-am încredințat viitorul nostru realizărilor pământești, iar acestea s-au arătat neîndestulătoare. L-am îndepărtat pe Dumnezeu din educația noastră, am dărâmat în inimile noastre credința în Dumnezeu. L-am pălmuit cu mâinile necuviinței, L-am răstignit cu cuiele inimii noastre de piatră și L-am pecetluit în mormântul uitării, al indiferenței și al necredinței noastre.

Cu toate acestea, Biserica noastră păstrează multă nădejde pentru lumea noastră, pentru neamul nostru, pentru fiecare dintre noi separat. Iar aceasta, pentru că Hristos a înviat și „moartea nu mai are stăpânire asupra Lui”. Hristos a înviat pentru întreaga lume, a înviat și pentru cei ce-l răstigneau și pentru cei care L-au persecutat de-a lungul veacurilor, și pentru cei ce L-au tăgăduit, și pentru noi.

Să ne asemănăm în credință și în dăruire mironosițelor și să păstrăm nădejdea lor înăuntrul inimilor noastre. Cât de mică ar fi, nu ne va trăda. Lacrimile durerii noastre se vor amesteca cu mirurile sfintelor însetări și nădejdi și sfânta noastră credință se va adeveri. „Aceasta este biruinţa care a biruit lumea: credinţa noastră” (I Ioan 5, 4), „acum mântuirea este mai aproape de noi, decât atunci când am crezut” (Romani 13, 11).

Vă dorim ca binecuvântarea lui Hristos cel Înviat să inunde viața voastră, iar bucuria și pacea Sa să se întoarcă în lumea noastră, ca lumina Sa să arate căile de ieșire din crizele fiecăruia și să ne conducă pașii.

Hristos a înviat ! Adevărat a înviat !

Cu urări pascale
și multă dragoste întru Hristos cel Înviat,
Mitropolitul

+ Al Mesoghiei și Lavreoticii, Nikólaos