«Învierea lui Hristos văzând…»

Aș vrea să cercetăm împreună în ce constă taina Învierii lui Hristos-Dumnezeu, Înviere care se înfăptuiește în mod minunat în sufletele celor care doresc acest lucru. Mai întâi, însă, trebuie să cercetăm cum este îngropat Hristos în noi, ca într-un mormânt, și cum Se unește cu sufletele noastre, ca mai apoi să vedem cum înviază, înviindu-ne și pe noi împreună cu El.

Hristos, Dumnezeul nostru, răstignindu-Se pe Cruce, a răstignit pe ea și păcatele lumii. Și, gustând moartea, a coborât în cele mai de jos ale pământului. Așa cum atunci, după ridicarea Sa din morți, S-a reîntors în Preacuratul Său Trup – de care nicicum nu Se despărțise – iar apoi S-a înălțat la ceruri întru slavă și putere multă, tot așa și acum, atunci când noi ieșim din lume și intrăm – prin asumarea patimilor Domnului – în mormântul pocăinței și al smereniei, același Hristos coboară din ceruri și intră în trupurile noastre ca într-un mormânt, unindu-Se cu sufletele noastre omorâte de păcat și înviindu-le. Astfel oferă celui înviat dimpreună cu El posibilitatea de a vedea slava Învierii Sale tainice. Așadar Învierea lui Hristos este și învierea noastră, a celor nevrednici.

Mulți sunt cei care cred în Învierea lui Hristos, însă foarte puțini sunt cei care o și văd. Cei care nu au văzut-o nu se pot închina lui Iisus Hristos ca Celui ce este Domn și Sfânt. Cântarea sfântă pe care o rostim în aceste zile nu zice «Învierea lui Hristos crezând…», ci «Învierea lui Hristos văzând, să ne închinăm Sfântului Domnului Iisus, Unuia Celui fără de păcat». Deci cum ne îndeamnă Sfântul Duh să zicem că am văzut ceea ce de fapt nu am văzut? Căci o singură dată a înviat Hristos acum două mii de ani și nici măcar atunci nu L-a văzut nimeni înviind. Oare ne învață Sfânta Scriptură să spunem minciuni? Desigur că nu. Fiindcă ceea ce ne îndeamnă să mărturisim este adevărul, adică faptul că Învierea lui Hristos se înfăptuiește în inima fiecărui credincios și nu numai o dată, ci în fiecare clipă, de vreme ce Însuși Domnul Hristos învie întru noi și ne luminează cu strălucirea nestricăciunii și a Dumnezeirii Sale. Fiindcă prezența aducătoare de lumină a Duhului ne adeverește Învierea Domnului sau, mai bine zis, ne învrednicește să-L vedem pe Însuși Hristos Cel înviat. De aceea și cântăm: «Dumnezeu este Domnul și S-a arătat nouă» (Ps. 117, 27).

Așadar cei cărora li se descoperă Hristos Cel înviat Îl pot vedea numai cu ochii duhovnicești. Fiindcă, atunci când Hristos cel nemuritor vine la noi, prin Sfântul Duh, ne înviază din morți și ne dă viață și har ca să-L putem vedea înăuntrul nostru și să cunoaștem că numai El are puterea de a ne învia și a ne slăvi dimpreună cu El, așa cum mărturisește Sfânta Scriptură.