Noul Mucenic Dimitrie (Mítros)

A primit cununa mucenicească în Trípoli pe data de 28 mai 1794. De fel era din satul Thisóa Ilíei și era strigat cu numele popular Mítro, diminutivul numelui Dimitrie. Fiind copil, la vârsta de unsprezece ani a fost înșelat de unii turci și s-a convertit la islam. Crescând, a dobândit diferite funcții în ierarhia Imperiului Otoman, ajungând la rangul de conducător de cavalerie, cu mulți subordonați, sclavi și bogății. La un moment dat și-a venit în fire și a început să își amintească de credința strămoșească. S-a căit, s-a dus în Trípoli, în Peloponez, și-a vândut toată averea, și-a mărturisit păcatele, s-a alăturat Bisericii și a trăit zece ani ca un creștin devotat. Cândva însă, pe când se afla în Mistrá cu treburi, a fost recunoscut de unii turci, vechi cunoștințe de-ale lui. L-au prins, l-au adus la Trípoli și l-au denunțat judecătorului turc pentru că s-a reîntors la creștinism. Sfântul, cu îndrăzneală și cu voce tare, a răspuns: “De mic copil am fost creștin, însă din cauza naivității copilăriei mele, am fost înșelat și m-am lepădat de credința mea și am devenit turc. Apoi am înțeles despre credința mea că era lumină și am pierdut-o. Și am cunoscut întunericul vostru. De aceea, acum mărturisesc înaintea voastră că am greșit lăsând lumina și acceptând întunericul vostru. Creștin m-am născut și creștin vreau să mor. Cred în Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, Treimea cea de o ființă și nedespărțită. Pentru credința mea sunt pregătit să îndur orice chin și chiar să-mi vărs sângele pentru dragostea Mântuitorului meu, Iisus Hristos“.

Atunci, unul dintre ofițerii turci prezenți l-a întrebat: “Unde este barba ta, ofițerule Mustafa?” Sfântul i-a răspuns: “Eu nu mă numesc Mustafa, doar Dimitrie, așa sunt botezat, în numele Sfintei Treimi. Cât despre barba mea, atâția ani i-am slujit și nici un folos nu am văzut. Așa că am tăiat-o și am dat-o înapoi stăpânului pe care în zadar atâția ani l-am slujit“.

Judecătorul care îl asculta a început imediat a-l linguși prin promisiuni. “Dacă te întorci din nou la religia noastră, o să îți dăm cinste, ranguri și daruri”. Curajosul mucenic al lui Hristos s-a folosit de cuvântul apostolicesc și i-a răspuns: “Eu creștin sunt și cred în Iisus Hristos ca Dumnezeu adevărat și toate acestea ce mi-ați promis păstrați-le pentru voi, deoarece mie nu îmi trebuiesc“.

Atunci l-au închis în închisoare și s-au adunat toți imamii și învățătorii musulmani și încercau să îl facă să se întoarcă la credința lor. Sfântul nu numai că nu dădea nici o atenție cuvintelor lor, ci mai mult le tăgăduia religia și pe profetul lor. Astfel, văzând statornicia lui, comandantul turc a ordonat decapitarea lui.

L-au dus cu mâinile legate la locul execuției. Călăul încă se străduia și până în ultimul moment să îl convingă să se întoarcă la islamism, spunându-i: “Bietule om, fă cel puțin, acum în ultimul moment, salavat-ul tău (mărturisirea credinței islamice), că Dumnezeu este îndurător și o să te miluiască”.

Sfântul când a auzit, râzând a scuipat și a blestemat salavat-ul și pe toți care cred în el. Și din nou a mărturisit pe Dumnezeu Întreit. Pe creștinii de față, îi ruga să se roage pentru el. Astfel, cu rugăciunea pe buze, i s-a tăiat capul în ziua de 28 mai 1794, în Duminica Cincizecimii.

Când s-a lăsat noaptea, creștinii i-au luat moaștele, cu permisiunea Pașei, și le-au îngropat în Biserica Sfântului Dimitrie, Izvorâtorul de mir. Mâna dreaptă a Sfântului a rămas ridicată și tare, cu cele trei degete unite, așa cum facem semnul Sfintei Cruci, până când au pus trupul în mormânt.

Cu rugăciunile Sfântului nou Mucenic, învrednicește-ne pe noi Doamne de Împărăția Ta!