Alocuţiunea Egumenului Mănăstirii Vatopedi, Arhim. Efrem, cu ocazia vizitei Patriarhului Moscovei şi întregii Rusii, k.k. Chiril

Preasfinţitul Patriarh al Moscovei şi întregii Rusi, k. k. Chiril, în cadrul pelerinajului său de patru zile în Sfântul Munte, a vizitat astăzi (joi, 6 iunie 2013), la orele 14:30, Sfânta Mănăstire Vatopedi, fiind primit cu căldură, ca Întâistătător al Bisericii Ortodoxe a Rusiei. În Katholikónul Mănăstirii, Egumenul, Gheronda Efrem, l-a întâmpinat pe Patriarh, urându-i bun venit, iar acesta din urmă i-a mulţumit Egumenului Efrem şi părinţilor pentru primire, vorbind de relaţiile care leagă Mănăstirea Vatopedi de Rusia, îndeosebi prin mijlocirea Sfântului Maxim Grecul (1470-1556), a cărui redescoperire a moaştelor s-a făcut [în Rusia] în iulie 1997, parte din ele fiind dăruite Sfintei Mănăstiri.

Patriarhul a subliniat faptul că, deşi trăim într-o epocă de apostazie, în paralel trăim şi o perioadă de renaştere a Bisericii, referindu-se la călătoria Sfântului Brâu în Rusia, eveniment care a fost o trezire duhovnicească şi a arătat puterea Bisericii. A urmat apoi un schimb de daruri de ambele părţi. Patriarhul s-a închinat la Sfântul Brâu, la sfinte moaşte şi la icoanele făcătoare de minuni ale Mănăstirii, iar apoi a urcat în sinodikon, unde, după obişnuita kérasma aghiorită, au urmat convorbiri între Gheronda Efrem, Preasfinţitul Patriarh k. k. Chiril, reprezentantul Patriarhiei Ecumenice, Mitropolitul de Milet k. Apóstolos şi Guvernatorul Civil al Sfântului Munte k. Áristos Kosmíroglu.

După prânzul din Trapeza Mănăstirii, Patriarhul s-a fotografiat împreună cu întreaga obşte a Mănăstirii, plecând apoi, în jurul orei 17:30, înspre Schitul vatopedin al Sfântului Andrei din Karyés.

Vă prezentăm în continuare alocuţiunea Egumenului Sfintei Marii Mănăstiri a Vatopedi-ului, Arhimandritul Efrem, cu ocazia vizitei Patriarhului Moscovei şi întregii Rusii, k.k. Chiril.

Joi, 6 iunie 2013

Preasfinţite,

Înalt Preasfinţite Părinte Mitropolit de Milet şi reprezentant al Preasfinţitului Patriarh Ecumenic k. k. Vartholomeu,

Preasfinţiţi Arhierei,

Domnule Guvernator al Sfântului Munte,

Părinţi şi fraţi,

Cu multă bucurie şi deosebită emoţie vă primim astăzi în Mănăstirea noastră. Amintirile noastre sunt încă proaspete, deşi a trecut aproape un an şi jumătate de la vizita Sfântului Brâu în Rusia, a celei mai importante relicve a Mănăstiri noastre.

Sfântul Brâu a rămas atunci în Rusia vreme de 40 de zile. În toată această perioadă a călătorit în 15 oraşe, şi mulţi credincioşi au putut să se închine şi să se întărească duhovniceşte. Numărul închinătorilor a fost atât de mare, încât a fost considerată cea mai mare adunare populară din secolul al XX-lea şi al XXI-lea din întreaga lume. Aproape 4 milioane de oameni s-au închinat la Sfântul Brâu, mulţi dintre ei aşteptând la coadă vreme de până la 17 ore.

Multe minuni s-au întâmplat în timpul vizitei Sfântului Brâu, dar şi continuă încă să mai aibă loc, îndeosebi minuni în privinţa zămislirii de prunci. În anumite regiuni, Sfântul Brâu a contribuit la ameliorarea problemei demografice [a Rusiei], căci statisticile indică o inexplicabilă creşterea numărului de naşteri.

Îmi aduc aminte, Preasfinţite, că la sfârşitul vizitei Sfântului Brâu la Moscova, aţi declarat mass-mediei: „am fost martorii marii puteri a poporului ortodox rus”. Cu adevărat, mare este puterea Bisericii chiar şi în zilele noastre, iar Biserica Rusiei, cea mai numeroasă [dintre bisericile ortodoxe], are o mare forţă şi înrâurire astăzi în toată lumea.

Nu vom uita nici sprijinul vostru nemăsurat în recenta noastră încercare, pentru care vă suntem recunoscători.

Legătura aceasta dintre Mănăstirea noastră şi Rusia înfăptuită de Sfântul Brâu, dar acum şi vizita voastră la Mănăstire, constituie un prilej de reînnoire a vechilor legături istorice.

În vremea turcocraţiei, Rusia a ajutat în repetate rânduri Mănăstirea Vatopedi, dar şi întreg Sfântul Munte, care se găseşte în jurisdicţia Vrednicei de respect Patriarhii Ecumenice. La ceasta a contribuit atât prezenţa monahului vatopedin, Cuviosul Maxim Grecul, în veacul al XVI-lea, precum şi a altor părinţi aghioriţi învăţaţi şi luminaţi, în alte perioade, în statul rus.

Cuviosul Maxim Grecul, ca o figură distinsă de monah aghiorit învăţat şi plin de virtuţi, la cererea Marelui Domn Vasile al III-lea şi a Mitropolitului Varlaam al Moscovei, dar, înainte de toate, cu binecuvântarea Patriarhiei Ecumenice, a continuat, prin prezenţa sa în Rusia, lucrarea de traducere a Sfinţilor Chiril şi Metodie, devenind unul dintre luminătorii poporului rus.

În arhiva Mănăstirii noastre se păstrează un manuscris în limba slavonă conţinând omiliile Sfântului Ioan Hrisostom, traduse de Sfântul Maxim Grecul şi transcris de ucenicul său, Siluan de la Lavra Sfântului Serghie, în 1524. De asemenea, se păstrează şi icoana Maicii Domnului pe care Marele Domn Vasile al III-lea i-a dăruit-o monahului Neofit, Egumenul Mănăstirii Vatopedi, cel care l-a însoţit pe Cuviosul Maxim în Rusia în 1517.

În secolul al XVII-lea, într-o vizită în Rusia, fostul Patriarh Ecumenic Athanasios Pateláros, cel dintâi ctitor al Chiliei Sfântului Antonie, devenită apoi Schitul Sfântului Andrei, a adormit în Domnul la Harkov. Sfintele sale moaşte se păstrează nestricate, sfinţind şi întărind, prin prezenţa lor, poporul rus.

În 1771, în urma nereuşitei revoluţii greceşti de sub conducerea Amiralului Rus Orlov, pentru a scăpa de mânia turcilor, în Rusia îşi găsea refugiul fostul Patriarh Ecumenic Serafeim al II-lea, al doilea ctitor al Chiliei Sfântului Antonie. Patriarhul Serafim s-a bucurat de cinstirea şi protecţia Împărătesei Elisabeta a Rusiei, adormind în jurul anului 1776 în Rusia.

În anii ’80 ai secolului al XVIII-lea, Evghénios Voúlgaris, propesor de seamă al celebrei Academii Athoniada, după retragerea de la această şcoală se retrage, împreună cu Nichíforos Theotókis în Rusia. Acolo, din bunăvoinţa Împărătesei Ecaterina a II-a, au luat avânt studiile teologice, iar Nichíforos a fost ales Mitropolit de Chersón. În teyaurul Mănăstirii noastre se păstrează omoforul lui Nichíforos Theotókis, dăruit de Ecaterina a II-a.

Tot în secolul al XVIII-lea, Sfântul Ignatie Vatopedinul, episcop şi fondator al oraşului Marioúpolis, şi-a însoţit turma prigonită din Crimeea turcească până în Imperiul Rus, pentru a scăpa de încercările robiei turceşti. După ce şi-a păstorit turma în noua patrie, vreme de câţiva ani, a adormit întru Domnul, lăsându-şi moaştele spre sfinţirea poporului rus.

În 1826, Ţarul Alexandru I l-a premiat pe Mitropolitul Grigorie de Eirinoúpolis şi Vatopedi, care era şi exarh al Mănăstirii pentru metocurile din Basarabia aflate sub ocupaţie rusească, pentru activitatea sa filantropică şi duhovnicească în folosul credincioşilor de acolo.

Din 1890 şi până în 1932, la Moscova au trăit, ca egumeni ai Metocului Patriarhal al Sfântului Serhie, ieromonahii învăţaţi şi plini de virtute Iákovos Dimópoulos şi nepotul său, Vasílios, care fuseseră crescuţi şi formaţi la Mănăstirea Vatopedi. Părintele Iákovos s-a bucurat de o deosebită apreciere din partea ultimului Ţar al Rusiei, Nicolae, şi a participat la înscăunarea acestuia ca reprezentant al Patriarhiei Ecumenice.

În Tezaurul Mănăstirii se păstrează o cruce în întregime de aur, purtând semnătura Ţarului Nicolae al II-lea, precum şi 4 veşminte preoţeşti ţesute cu fir şi dăruite de Ţar în ziua căsătoriei şi în ziua înscăunării sale, Egumenului Iákovos Dimópoulos Vatopedinul.

În nartex-ul katholikon-ului se păstrează icoanele portabile ale Mântuitorului Hristos şi a Maicii Domnului, dăruite de Ţarul Rusiei, Petru cel Mare, la anul 1690.

Printre multe alte veşminte de provenienţă rusească ce se păstrează în Tezaurul Mănăstirii, trebuie să menţionăm epitrahilul dăruit de Ţarul Rusiei Teodor Ivanovici la anul 1585, precum şi prapuri ţesuţi cu fir de aur dăruite de Împărăteasa Ecaterina a II-a.

În Tezaurul Mănăstirii se mai păstrează şi un mare număr de icoane, în jur de 1500, de provenienţă rusească, începând cu secolul al XVI-lea. Acest lucru indică amploarea relaţiei spirituale dintre Rusia şi Mănăstirea Vatopedi.

Anumite vase de argint şi racle pentru moaşte au fost fabricate la Moscova, fiind dăruite fie de credincioşi greci, fie de credincioşi ruşi, precum, de exemplu: racla Sfântului Brâu din anul 1818, sfeşnicele de argint din katholikon, dăruite de credincioşi din insula Santorini în 1830, ferecăturile de argint aurit ale icoanelor de pe iconostasul katholikon-ului, montate în 1857, sub supravegherea ieromonahului Theodorit Vatopedinul.

În arhiva mănăstirii se păstrează hrisovule ale ţarilor Teodor Ivanovici (1632), Alexei Mihailovici (1653-1656), Ivan Alexeievici (1680) şi Petru cel Mare (1688), care făcuseră danii în bani Mănăstirii pentru diferite nevoi sau care cereau ori îngăduiau procesiuni cu sfinte moaşte prin ţinuturile ruseşti. De asemenea, în mănăstire se păstrează un mare număr de documente ruseşti din secolul al XIX-lea cu privire la Schitul Sfântului Andrei.

În anul 1842, Mănăstirea Vatopedi a predat chilia vatopedină a Sfântului Antonie unor monahi ruşi, iar în 1849, cu aprobarea Patriarhului Ecumenic şi cu consimţământul Sfintei Chinotite a Sfântului Munte şi a Mănăstirii, chilia a fost transformată în Schit, în urma efortului şi prezenţei Principelui Andrei Muraviev, Consul la Constantinopol.

În tezaurul mănăstirii se păstrează un costum ţesut cu fir de aur al lui Andrei Muraviev şi un engolpion arhieresc, amândouă fiind dăruite de principe mănăstirii: cel dintâi, cu ocazia vizitei sale în Sfântul Munte, iar al doilea, către Mitropolitul Grigorie de Adrianopolis, care se liniştea atunci în mănăstirea noastră şi care reprezenta Patriarhia Ecumenică şi Mănăstirea în tratativele de transformare a chiliei în Schit.

Desigur, mai sunt şi alte multe mărturii istorice ce ilustrează relaţia Mănăstirii noastre cu Rusia. Ceea ce putem sublinia este existenţa unei părtăşii şi a unei unităţi între Părinţii Vatopedini şi clerul şi poporul Rusiei.

Trăim într-o lume în care modul de viaţă globalizat şi secularizat ameninţă şi influenţează chiar şi viaţa Bisericii. Valorile sunt puse la îndoială, tot felul de crize se înmulţesc şi sporesc. Este o vreme în care se impune unitatea Ortodoxiei, astfel încât să se vădească măreţia ei, ca adevărată revelaţie a lui Dumnezeu şi ca autentic mod de viaţă pentru fiecare om. Este vremea în care Ortodoxia trebuie să susţină adevărata globalizare, şi credem că la aceasta puteţi contribui şi Preasfinţia Voastră, ca Întâi Stătător al celei mai numeroase Biserici Ortodoxe.

Îngăduiţi-mi, Preasfinţite, să vă urez ca pelerinajul Vostru de patru zile din Sfântul Munte să se dovedească folositor duhovniceşte a pentru Preasfinţia Voastră, cât şi pentru cinstiţii însoţitori, precum şi ziditor din toate punctele de vedere.

Hristos a Înviat!

Imagini de la vizita Patriarhului Bisericii Ortodoxe Ruse la Mănăstirea Vatopedi, aici: http://www.pemptousia.ro/fototeca/?ph=32251