Minunea de pe Muntele Mănăstirilor – un “proskynitárion” modern

În 1972, anul celei dintâi din cele 22 de vizite ale mele în Republica Monastică a Muntelui Athos, viața monahală de aici atingea partea cea mai de jos a unei decăderi ce începuse în urmă cu 40 de ani, decădere exacerbată de comunismul din Rusia și sateliții ei, dar și de cel de-al doilea război mondial.

Fiind mai numeroasă de 7000 de călugări în 1903, populația Sfântului Munte ajunsese în 1965 la 1490 de monahi. An de an, tot mai puțini luau voturile monahale, iar timpul şi-a pus amprenta sa, populaţia îmbătrânind. Sursele de venituri au secat, mai ales în anii ’20, atunci când turcii au scos câteva milioane de greci din Anatolia pentru a-i strămuta în Grecia. Pentru a integra acest aflux de imigranţi, guvernul grec a expropriat proprietăţile mănăstirești din Grecia continentală, promiţând indemnizaţii care nu s-au materializat vreodată. Din Rusia şi ţările slave aflate sub jugul comunist, nici măcar promisiuni de despăgubire pentru proprietăţile expropriate nu existau. În Athos, clădirile, ţarinile, drumurile, toate arătau îmbătrânite şi neîngrijite. Cu excepţia câtorva monahi care aveau meserii precum pictura de icoane, fabricarea tămâiei, ţeserea şi croitoria, toate cele 20 de mănăstiri se aflau în suferinţă. Peste tot se vedeau semnele paraginii, atât materiale, cât şi duhovniceşti.

În acest ev întunecat, câţiva îndrumători ieşeau în evidenţă. În 1974, am avut marea şansă de a-l cunoaşte pe unul dintre ei, bătrânul egumen de la Dionysíou, Arhimandritul Gavriil (1886-1983), un “turn de întărire” în toţi cei 50 de ani de egumenat. Având în vedere situaţiile dificile în care se găseau majoritatea mănăstirilor, în Grecia se prevedea că Republica Monastică, după mai mult de o mie de ani, îşi va înceta existenţa. Politicienii şi oamenii de afaceri sugerau ca industria turistică să moştenească acest loc minunat, cu clădirile lui fascinante. Puţini monahi erau de acord cu asta, însă. Sfântul Munte, Republica monahală a Muntelui Athos trecuse şi prin alte perioade de declin în lunga sa istorie, şi pentru că acest loc şi acest mod de viaţă era afierosit Maicii Domnului, cei mai mulţi dintre călugări credeau în protecţia Ei.

În 1968, cu patru ani înainte de prima mea vizită, un călugăr se mutase de la o chilie pentru a deveni egumenul unei mănăstiri care era gata să se închidă. Împreună cu el au venit mai mulţi tineri monahi atraşi de carisma acestui om plin de duh. În următorii ani, mai mulţi monahi cu harisma îndrumării au devenit egumeni ai altor mănăstiri aflate în declin. Tineri de toate vârstele şi din toate straturile sociale au venit împreună cu ei, şi alţii au continuat să li se alăture, în număr mare, pentru a deveni novici şi apoi monahi.

Schimbările care au avut loc între 1969 şi 1996 au fost spectaculoase, dacă nu incredibile. Aceasta a fost epoca de schimbare şi reînnoire al cărei martor privilegiat am fost, documentând-o în cartea Miracle on the Monastery Mountain.

Douglas Demetrios Lyttle
http://www.athosmonasteries.com

***

Profesorul Douglas Lyttle a făcut, între anii 1972 şi 1998, douăzeci şi două de vizite în Republica Monastică a Muntelui Athos, vreme în care a alcătuit o arhivă de aproximativ 50 000 de fotografii, din care cele mai reuşite au fost alese să apară în volumul Miracle on the Monastery Mountain, pentru a ţese fascinanta poveste a neaşteptatei şi minunatei reînvieri şi reînnoiri, atât materiale, cât şi spirituale, a acestui loc.

Prima sa vizită în Sfântul Munte fusese motivată mai mult de curiozitate, de dorinţa de a face fotografii ale unor clădiri neobişnuite şi interesante, precum şi a unor moduri de viaţă străine occidentalilor. În doar patru zile, şi-a dat seama că implicarea sa faţă de Sfântul Munte şi faţă oamenii minunaţi de acolo va fi adâncă şi de durată: vreme de mai mult de un sfert de veac, Profesorul Lyttle avea să caute să înveţe şi să documenteze nu doar aspectele unice ale locului, ci şi viaţa, forma şi esenţa monahismului creştin-ortodox.

În 1997, profesorul Lyttle îmbrăţişa ortodoxia, devenind Douglas Demetrios Lyttle. Absolvent al Universităţii din Michigan, autorul şi-a început cariera profesională ca farmacist-chimist la compania Merck & Co., apoi la Upjohn Co., în Kalamazoo, Michigan. În 1960, pasiunea sa i-a devenit mijloc de trai, deschizând un studio fotografic specializat în portretistică, ilustraţie publicitară şi fotografie arhitecturală. După 10 ani de succes, un anunţ pentru postul de profesor la Școala de Arte şi de Ştiinţe Fotografice a Institutului de Tehnologie din Rochester (Rochester Institute of Technology) l-a determinat să-şi închidă studioul şi să se mute la Rochester, New York, unde, vreme de 13 ani, a predat fotografia, petrecându-şi verile şi vacanţele sabatice fotografiind prin Europa. Încet, încet, Grecia a devenit interesul său major.

Printre premiile sale se numără diploma de Master of Photography acordată de Asociaţia Fotografilor Professionişti din America. La Rochester Institute of Technology a obţinut statutul de Profesor deplin, iar acum este Profesor Emerit. Lucrările sale au fost expuse în multe galerii de artă şi se găsesc în multe colecţii particulare, inclusiv în colecţia permanentă a Asociaţiei Americane de Fotografie.

***

În aproape 2000 de ani de istorie a jurnalelor ținute de pelerini (tip literar aparte, identificat în greacă prin termenul proskynitária), Miracle on the Monastery Mountain deține un loc cu totul aparte. Autorul, Douglas Lyttle – fotograf profesionist și profesor emerit de fotografie la Rochester Institute of Technology – și-a încununat bogata sa carieră printr-un magnum opus și mai bogat. Cu autentică smerenie athonită, el spune despre cartea sa că este una potrivită pentru măsuța de cafea. Într-adevăr, este un album de format mare, plin de fotografii ale Sfântului Munte Athos: mănăstirile lui, arhitectura lui, grădinile, dar mai ales, oamenii lui. Cartea este mult mai mult decât atât: este un proskynitárion modern. Cel mai timpuriu, acela al Egeriei, o femeie îndrăzneață din Roma, ale cărei lungi pelerinaje au ajuns până în Țara Sfântă și prin întreg Orientul Apropiat al veacului al IV-lea, a fost scris pentru surorile ei rămase acasă, pentru a-le împărtăși imaginile și sunetele și tot ceea de care ea s-a bucurat în călătoria ei. De atunci și până azi, jurnalul Egeriei a rămas o sursă istorică de neprețuit pentru evaluarea stării creștinismului din vremea ei, a slujbelor, a obiceiurilor locale etc. La fel ca și Egeria, Douglas Lyttle scrie pentru a-și împărtăși experiențele cu lumea de acasă. La fel ca și proskynitárion-ul Egeriei, această decantare a douăzeci și două de călătorii în Sfântul Munte, între 1972 și 1998, va fi o sursă bogată pentru istoria acelui remarcabil sfert de veac care a fost martorul inversării totale a declinului de durată, treptat, al vieții monahale din Muntele Athos.

Ce face ca volumul de față să fie cu totul deosebit ? Mai întâi, și cel mai evident, fotografiile lui Lyttle, o distilare a peste 50 000 de fotografii, aproape niciuna modificată major în camera obscură. Câteodată, atunci când face aceasta, ne-o mărturisește, apărându-se. Iar dacă o fotografie face cât o mie de cuvinte, atunci această carte este cel mai bogat proskynitárion scris vreodată. Perspectiva sa de fotograf este un subiect major al narațiunii. Autorul ne împărtășește provocările pe care le-a întâmpinat ca fotograf – de la atragerea subiectului într-o lumină bună și până la eforturile capturării «tăriei interioare, voinței și păcii» pe care le vedea exprimate pe fața omului. Una din marile bogății ale acestei cărți o constituie portretele atât ale celor mari, cât și ale celor mici – de la episcopi și egumeni, la simpli călugări și muncitori mireni. Cititorii vor aprecia măsura în care aceste fotografii au capturat taina și drama privegherilor de toată noaptea, în vreme ce notele personale ale autorului care le însoțesc ne îngăduie să trăim alături de el aceste momente de descoperire  a frumuseții și solemnității slujbelor.

Ar putea, într-adevăr, să fie un album bun de pus pe măsuța de cafea, dacă fotografiile ar fi singura contribuție. Însă, de aceeași valoare este și documentarea istoriei recente, mai ales portretizarea oamenilor care au făcut această istorie. Profesorul Lyttle ne introduce, prin intermediul întâlnirilor și al transcrierilor discuțiilor și interviurilor din jurnalul său, în lumea remarcabililor egumeni și gheronzi (părinți duhovnicești) și a obștilor lor vii care au adus ceea ce este poate cea mai strălucitoare renaștere din istoria Sfântului Munte. Împreună cu autorul, auzim istoriile acestor obști, de unde vin, cine le-a inspirat, cum de s-a-ntâmplat să ajungă în mănăstirile pe care le-au reînviat. Împreună cu el, simțim cu adevărat cine sunt comunitățile care dau astăzi viață Sfântului Munte. Comentariile lui și amintirile personale indică o profundă apreciere față de tranziția căreia i-a fost martor în decursul călătoriilor sale acolo. Aceasta este minunea la care face referire în titlul albumului. Profesorul Lyttle spune o poveste foarte frumoasă.

El a văzut și-și amintește drama unor mici incidente, provocările unei călătorii din vremea de dinainte de telefoanele mobile și de maxi-taxi-uri – atunci când trebuia să înveți cum să te descurci cu catârii, cum să te transbordezi dintr-un caic într-o mică barcă pescărească fără să-i îngădui mării înfuriate să-ți înghită camerele foto –, pentru a putea descoperi diferențele dintre modurile de viață, postiri și rânduieli dintre mănăstiri și schituri, dintre chilii idioritmice și chinovii. Autorul recreează pentru noi minunea pe care a simțit-o explorând Schitul abandonat al Sfântului Andrei, bântuit de ecourile fostei măreții și de urmele ultimilor călugări care au trăit și au murit acolo. Luăm parte împreună la drama pe care o trăia zilnic cerând permisiunea de a fotografia, niciodată știind dacă va fi primit cu răceală ca luteran în țara sfântă a Ortodoxiei, dacă va fi respins ca american în epoca lui Kissinger și a lui Nixon, atunci când americanii își pierdeau creditul înaintea multor greci pentru lipsa lor de susținere în chestiunea cipriotă, sau dacă va fi primit cu brațele deschise și apreciat pentru dragostea sa crescândă față de ortodoxie și față de tradiția ei monahală.

În cele din urmă, văzută ca un proskynitárion  modern, cartea este cu totul specială datorită modului în care Lyttle își tratează subiectul: dacă Egeria și ceilalți autori de proskynitária din ultimii 1700 de ani au descris ceea ce vedeau – lucru fascinant și prețios, dar ciudat de necomunicativ, pentru că, în cea mai mare parte, nu ofereau analiza, reflecția sau interpretarea celor descrise – în această carte, fragmentele preluate chiar din jurnalul autorului ni-l revelează ca pe un pelerin meditativ și atent. Cartea este însă cu mult mai mult decât un jurnal bine gândit: ea este produsul multor ani de reflecție asupra experiențelor, dar și asupra amintirilor, retrăite prin intermediul fotografiilor făcute în decursul atâtor călătorii acolo. Fotografiile și textul revelează ceasurile de cugetare și atenție, care, pentru Douglas Lyttle, au fost o lucrare a dragostei.

Cu înțelepciunea privirii în urmă, el a recreat, într-o proză extraordinar de evocativă, îmbogățită de fotografii de o extraordinară frumusețe, acele nenumărate momente speciale care fac pelerinajul un lucru dătător de sens și memorabil.

Robert W. Allison, Bates College, Lewiston, Maine

***

Cartea Miracle on the Monastery Mountain are 405 pagini, cuprinzând atât text, cât și peste 650 de fotografii. O recomandăm cu căldură, ca pe una din cele mai evocative cărți scrise vreodată, în limba engleză, despre Sfântul Munte.

http://www.athosmonasteries.com