“Am să mor și tot n-am să mă satur de Iacov”

Cântarea bizantină s-a cultivat în Muntele Athos în toate mănăstirile și schiturile, căci îndeletnicirea zilnică a părinților este slăvirea și lauda neîncetată a lui Dumnezeu. Marea pleiadă de psalți aghioriți care ajunge până la anii Sfântului Ioan Cucuzel, maestrul, menține muzica psaltică la înalte performanțe. Acești cântăreți ai celor dumnezeiești dau mai departe știința muzicală prin izvoare manuscrise, dar mai ales prin «glasul cel plin de viață», iar acest lucru reprezintă o prețioasă moștenire lăsată celor mai tineri și o mărturie a tradiției psaltice aghiorite neîntrerupte.

Părintele Dositei Katunakiotul (1912-1991)

Printre aghioriții care au excelat în tehnica muzicii psaltice s-a numărat și părintele Dositei Katunakiotul (1912-1991). El a primit primele lecții de muzică bizantină de la părinții psalți refugiați [din Asia Mică]. De asemenea, în Muntele Athos a avut șansa să-i asculte pe cei mai buni psalți aghioritici. Fiind orb, i s-a dezvoltat cu deosebire simțul auzului și datorită abilității sale muzicale a reușit să dobândească o excepțională știință psaltică.

În ultimii ani de viață, Gheronda Dositei a predat muzică la Mănăstirea Sfântului Ciprian Phylís, căreia i-a încredințat toată opera sa. S-a distins prin vocea sa frumoasă și prin interpretarea desăvârșită a compozițiilor clasice, mai ales a celor ale lui Iacov Protopsaltul, despre care adeseori spunea: “O să mor și tot nu o să mă satur de Iacov”.  De asemenea, importantă a fost contribuția sa în domeniul compoziției și al pedagogiei. Mărturie de necontestat a operei sale o reprezintă numeroasele materiale scrise și audio pe care le-a lăsat.

Cu respect față de amintirea sa și cu dispoziție de a învăța din noblețea sa psaltică, redăm înregistarea:  ”Să se îndrepteze” de Iacov Protopsaltul, pe glasul al doilea: