Gheronda Kallístratos din Tráhonas

de Vlásios Monahul

Părintele Kallístratos era de loc din satul Tráhonas, provincia Levkosía. De mic copil avea înclinaţie către cele religioase şi iubea tare mult Biserica lui Hristos. Iar pentru curăţia lui, Dumnezeu l-a învrednicit să-I devină slujitor, adică preot, iar apoi ieroschimonah la Mănăstirea Stavrovoúnio.

Încă din tinereţe a fost împodobit cu multe şi felurite virtuţi şi, mai ales, era dăruit cu facerea de bine, cu binecuvântata milostenie. Din povestirile unui consătean de-al lui, Lambriniádis, încă de pe vremea când era preot, vizita deseori familiile nevoiaşe din parohia sa, în special acolo unde existau fete tinere şi le ajuta pe fiecare, făcând milostenie. De multe ori făcea milostenie în ascuns, nevrând să se ştie de faptele sale binecuvântate. De exemplu, mergea la vreo casă săracă unde exista vreo tânără şi îi zicea acesteia: «Fă-mi o cafea, măi!». Până să termine tânăra de făcut cafeaua, părintele Kallístratos mergea în ascuns şi punea bani sub perna patului fetei. Îşi bea cafeaua, saluta şi pleca mai apoi, fără să pomenească nimic de darul său. Consătenii săi povestesc şi următoarele: mergea deseori , noaptea, pe ascuns, la casele sărace din parohia sa şi lăsa bani înfăşuraţi într-o batistă, iar apoi se făcea nevăzut, până să prindă de veste cei din casă, asemănându-se asfel Sfântului Nicolae, Arhiepiscopul Mirelor Lichiei.

Vrednicul de pomenire Arhiepiscop al Ciprului Leóntios spunea, atunci când trăia, că, pe când era elev la Liceul Cipriot din Levkosía, a mers să se spovedească la părintele Kallístratos, iar acesta i-a descoperit că va deveni Arhiepiscop al Ciprului, ceea ce s-a şi întâmplat.

Din povestirile aceluiaşi Lambriniádis, părintele Kallístratos, la casa lui din Tráhonas, nu dormea pe pat, ci într-un coşciug. Întins în acest coşciug, gândea zi şi noapte la moarte şi cugeta la deşertăciunea lumii acesteia. În acest mod a luptat şi a învins pornirile trupeşti, mânia, pofta pântecelui, iubirea de arginţi, slava deşartă şi celelalte patimi.

După acelaşi Lambriniádis, de Paşti, înainte să înceapă Slujba Învierii, părintele Kallístratos colinda tot satul şi, după ce bătea la toate porţile, chemându-i pe săteni la Înviere, mergea mai apoi şi bătea el însuşi clopotul; aşteptând până se strângeau toţi creştinii şi abia apoi începea Slujba.

Aşa cum povesteşte părintele ieromonah Níkandros de la Mănăstirea Stavrovoúnio, care a trecut la Domnul în anul 1978, de fiecare dată când mergea pentru câteva zile la Sfânta Varvára, metoh al Mănăstirii Stavrovouníou, părintele Kallístratos dormea direct pe scândurile patului şi se învelea cu o bucată de pânză de sac, fără saltea ori pături. În acest fel se nevoia şi îşi supunea trupul la mari nevoinţe spre folosul sufletului. Potrivit aceluiaşi ieromonah Níkandros, părintele Kallístratos purta ochelarii pe vârful nasului pentru a se feri de judecăţile oamenilor lumeşti care îl luau drept nebun, de multe ori.

În acest fel nevoindu-se , a sosit şi clipa pentru călătoria cea mare. După ce a adormit, cinstitele sale rămăşiţe pământeşti au fost înmormântate de către credincioşii parohiei sale în grădina bisericii Panaghía din Tráhonas cu multă evlavie.

După ani, când au fost deshumate osemintele sale de către Arhiepiscopul Leóntios, conform martorilor oculari, acestea izvorau mireasmă asemenea moaştelor sfinţilor. În 1974, după ocuparea unei părţi a Ciprului de către armata turcă şi refugierea populaţiei cipriote, moaştele sale au rămas sub Sfânta Masă a bisericii.

Pentru rugăciunile lui, fie ca Dumnezeu să elibereze satul Tráhona unde se găsesc moaştele lui, precum şi toate ţinuturile creştine ocupate în sfânta insulă a Ciprului. Amin.

Sursa: Revista Orthódoxi Martyría, Editura Asociaţiei Naţionale Cipriote de Tradiţie Ortodoxă «Prietenii Sfântului Munte», Nr 100, Levkosía, iarna lui 2013.