Sfânta Mare Muceniţă Parascheva din Roma – 26 iulie

Sinaxarul Bisericii cuprinde bărbați și femei care s-au distins prin râvnă misionară, activitate filantropică, curaj și viață ascetică. Este posibil ca unii oameni să creadă că femeile au fost subestimate de creștini, dar cel dintâi care a apărat femeia adulteră și a iertat-o pe desfrânată a fost Hristos, chemând alături de El nu numai ucenici, ci și ucenice.

Apoi, Sfântul Apostol Pavel i-a arătat pe oameni a fi, din punct de vedere eclesiologic, de aceeași valoare, spunând că în Hristos nu există diferențe între iudeu și elin, între rob și liber, între bărbat și femeie (Gal. 3, 27). Atitudinea pozitivă față de femeie, atitudine pe care o întâlnim în primele texte creștine, dar și în teologia Sfinților Părinți ai Bisericii, este foarte limpede, dacă luăm în considerare modul de gândire al societății în era pre-creștină.

De exemplu, Thales din Milet se considera norocos „în primul rând pentru că era om și nu fiară, bărbat și nu femeie, elin și nu barbar”. De asemenea, fiecare iudeu aducea mulțumire lui Dumnezeu că nu l-a făcut păgân, sclav sau femeie. Această percepție, în ciuda încercării creștinismului de a o schimba, a fost conservată timp de secole în istoria universală.

Toate acestea s-au scris cu ocazia sărbătorii Sfintei Mare Mucenițe Parascheva, prăznuită pe 26 iulie. Potrivit Sinaxarului, „această Sfântă s-a născut într-un sat al vechii Rome din părinți creștini, care cu multă râvnă păzeau poruncile Domnului. Neavând copii, aceştia Îl rugau stăruitor pe Dumnezeu să le dăruiască rod pântecelui. Domnul, împlinind rugăciunea acestor creștini cu frică de Dumnezeu, le-a dăruit un copil de parte femeiască, pe care l-au numit la Sfântul Botez, Parascheva”.

„Sfânta Parascheva își hrănea sufletul cu scrierile cărților sfinte, citea totdeauna Sfintele Scripturi, se odihnea în Biserica lui Hristos și se îndeletnicea cu sfânta rugăciune. După moartea părinților, ea și-a împărțit întreaga avere săracilor, a îmbrăcat schima monahală şi, ieșind în lume, a propovăduit numele lui Hristos, Adevăratul Dumnezeu”.

În ceea ce privește țările pe care le-a vizitat și în care a propovăduit Sfânta Muceniță fecioară Parascheva, sau în privinţa locului în care a fost martirizată, nu avem informații sigure. Cert este că nu există regiune a Greciei unde să nu se fi construit biserici mici sau mari în cinstea acesteia. Mai mult decât atât, multe localități revendică locul martiriului ei. Astfel, unii susțin că mormântul Sfintei Parascheva s-ar afla în satul Kanaláki din Preveza sau la mănăstirea Sfânta Parascheva din Poúnta. Alții spun că a fost martirizată în afara orașului Yannítsa, în timp ce alții susțin că a fost martirizată în Témpe sau în afara Tesalonicului, într-un sat cu același nume, unde mai există și astăzi apa sfințită și locul numit „gâtul”.

Poate că e mai puțin importantă aflarea locației exacte a martiriului Sfintei Parascheva. Mult mai important este faptul că ea, deși femeie tânără, a avut o atitudine curajoasă, a mărturisit credința creștină și a refuzat închinarea la tot felul de idoli, la care mulți se închină astăzi, în diferite moduri. De asemenea, Sfânta Parascheva prin viața și martiriului ei eroic trimite la Răstignirea Domnului, la smerenia desăvârșită, la Vinerea Mare, căreia îi urmează Învierea cea dătătoare de viață.

Să avem parte de rugăciunile şi mijlocirea Sfintei Muceniţe Parascheva. Amin.