Minunata arătare a Sfântului Nou Mucenic Filumen

Cum Sfântul Nou Mucenic Filumen a purtat de grijă unui bolnav de cancer și l-a arătat împreună-mucenic

Arhimandritul Fotios Ioachim

Pe la vârsta de 25 de ani, Gheorghios Raounás, absolvent al Școlii de Educație Fizică din Grecia, L-a cunoscut mai adânc pe Hristos și Biserica, și a început să ducă o intensă viață duhovnicească. Iubea cu deosebire nevoința rugăciunii, fiind deseori prezent la sfintele slujbe, la privegheri și la Dumnezeieștile Liturghii și împărtășindu-se regulat cu Preacuratele Taine.

S-a căsătorit cu Stela Kakourídis, fiica preotului Konstantinos Kakourídis din Akáki, un sat din mitropolia noastră, cu care a dobândit patru copii și se sârguiau ca împreună să trăiască în ”biserica lor de acasă” viața în Hristos. Gheorghios mergea adeseori pentru închinare și rugăciune la mănăstirile din Cipru, dar și din Sfântul Munte. Mănăstirea Sfântului Nicolae Oroúntis, unde Sfântul Filumen este cinstit în chip deosebit, era locul lui de rugăciune preferat.

Este cunoscut faptul că în anul 2000, la inițiativa Preasfințitului Mitropolit de Mórfos, kir Neofit, a fost rânduit să se săvârșească în fiecare an, în ziua de pomenire a Sfântului Filumen (pe data de 28 spre 29 noiembrie), priveghere spre cinstea sa, la biserica Apostolului Luca din satul natal al Sfântului, în Oroúnta. Anul trecut (2012) a fost prezent la priveghere și Gheorghios, care din 2010 era încercat de dureroasa boală a cancerului, îndurând-o însă cu multă răbdare și credință. În centrul bisericii era așezată spre închinare o icoană mare a Sfântului Filumen, o părticică din moaștele sale, precum și unul dintre epitrahilele sale, care au fost dăruite oficial de către Patriarhia Ierusalimului către Mănăstirea Sfântului Nicolae din Oroúnta, cu scopul de a fi așezate în biserica mănăstirii ce urma a fi construită. În timp ce se cântau Laudele, după rânduiala tipiconală a privegherii de toată noaptea, atât preoții, cât și credincioșii prezenți, au început să se închine unul câte unul la icoana și la moaștele Sfântului, fiind unși apoi de preot cu ulei de la candela aprinsă la icoană.

Atunci a avut loc o apariție minunată a Sfântului. Această întâmplare mai presus de fire s-a învrednicit să o vadă un credincios simplu, smerit și ”curat cu inima”, care se afla la priveghere, așa cum însuși a povestit, cutremurat fiind, și care, îndată după privegherea de toată noaptea, a încredințat cele văzute Preasfințitului Mitropolit de Mórfos, kir Neofit, întâi-stătătorul întregii slujbe praznicale. Ce se întâmplase? Atunci când Gheorghios, bolnavul despre care era vorba s-a dus să se închine la icoana Sfântului, acest evlavios creștin l-a văzut pe Sfântul Filumen cum a ieșit întru totul viu din sfânta icoană, l-a îmbrățișat pe Gheorghios și l-a luat pe după umeri în timp ce se închina și era uns de preot, conducându-l apoi până la locul lui din strană, când s-a și făcut nevăzut!

Mitropolitul l-a înștiințat de această minunată intervenție a Sfântului pe socrul lui Gheorghios, părintele Konstantinos, care și el era de față la priveghere, precum și pe unii dintre preoți. Această arătare a Sfântului a fost socotită atunci un semn că, pentru rugăciunile Sfântului, bolnavul Gheorghios se va vindeca. În continuare însă, starea sănătății lui Gheorghios s-a înrăutățit, aducându-i dureri cu adevărat martirice, prin care s-a săvârșit întru Domnul pe 8 iulie 2013.

Sfârșitul martiric al acestui om al lui Dumnezeu, dar și credința lui vrednică de uimire, tăria și răbdarea au tâlcuit în cele din urmă înțelesul adânc al acelei minunate arătări a Sfântului Mucenic Filumen. Prin aceasta s-a adeverit bunăvoința Sfântului, și, prin urmare, și a Domnului, către un mădular credincios al Bisericii noastre, care și-a purtat până la sfârșit crucea, dând mărturia lui Hristos prin viața sa virtuoasă, devenind mucenic al lui Hristos. Pentru că martiriu nu este doar vărsarea sângelui pentru dragostea și credința lui Hristos, ci și să primească creștinul, cu tot sufletul, cu mulțumire și dorință de a-L slăvi pe Dumnezeu, orice încercare îngăduie Domnul să petreacă prin această vale a plângerii: nenorociri, necazuri, boli, să fii orfan, să îți moară persoanele dragi și altele. Orice lucru adică, care îl face mort lumii acesteia, orice cruce care, dacă este primită, oricum ar fi ea, ca cercetare și dar al lui Dumnezeu spre mântuirea nemuritorului nostru suflet, îl face pe om părtaș Patimilor lui Hristos, dar și Învierii Lui.

Sfântul Filumen, așadar, nu a tămăduit trupul lui Gheorghios, dar a lucrat ceva mai mare: l-a întărit prin alinarea martirică a rugăciunilor lui să îndure până la sfârșitul vieții acesteia trecătoare prea-durerosul martiriu al bolii sale (mult încercatul trup al lui Gheorghios cu adevărat se umpluse de tumori vizibile și în afară), luându-l cu sine în veșnicie, ca împreună-pătimitor, înaintea tronului lui Dumnezeu!