Cântare pe opt glasuri închinată Maicii Domnului

Persoana cea mai cinstită în compozițiile muzicale magistrale ale făcătorilor de cântări bizantini și postbizantini este Preasfânta Născătoare de Dumnezeu. Toți compozitorii se străduiesc să o laude pe Maica Domnului și a oamenilor prin muzică în remarcabile compoziții, cratime și slave.

Printre compozițiile închinate cinstirii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu se numără și bucata muzicală pe opt glasuri intitulată Născătoare de Dumnezeu, compoziție a lui Petru Berechet (secolul al XVII-lea), și Slava vecerniei Adormirii Maicii Domnului compusă de Iacov Protopsaltul (secolul al XVIII-lea), acesta din urmă fiind pe bună dreptate supranumit corifeul alcătuitorilor de cântări.

Compozițiile de mai sus sunt o mostră semnificativă a noului, pe atunci, gen muzical al cântărilor pe opt glasuri, caracterizat printr-o structură austeră și echilibrată, prin simplitatea expresivă și limpezime melodică.

Compozitorii postbizantini, prin compoziții originale și bucăți muzicale de o putere expresivă neegalată, vor propulsa muzica bizantină la mari înălțimi în perioada ocupației otomane și prin creațiile lor muzicale remarcabile, vor introduce un al doilea secol de aur pentru cântarea liturgică bisericească.

Urmează Slava pe opt glasuri Cu voia cea dumnezeiește stăpânitoare pe care o interpretează un grup de psalți aghioriți, adunați la praznicul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu la Sfânta Mănăstire Iviron.