Cuviosul Teofan de la Dochiariu, făcătorul de minuni

Cuviosul Teofan s-a născut în Ioánnina în veacul al XVI-lea, din părinți evlavioși. Când a mai înaintat în vârstă, a plecat în Sfântul Munte și a devenit monah în mănăstirea Dochiariu. După o vreme, pentru virtuțile lui, a fost ales stareț. În mănăstire „a ajuns la cel mai înalt nivel al culmii și, cu toată dăruirea și prin tot felul de canoane de nevoință, i-a îmbărbătat pe monahii aflați sub cârmuirea sa spre un mod de viață cu totul plăcut lui Dumnezeu, insuflându-le și lor râvna sa înflăcărată spre cele dumnezeiești”.

Mai târziu, nevoile l-au condus în afara Sfântului Munte. Împreună cu nepotul lui a mers în Veria, unde a construit o mănăstire în cinstea Născătoarei de Dumnezeu, „Care adună mulți următori ai vieții celei îngerești”. Când această mănăstire a început să înainteze în viața duhovnicească, l-a lăsat pe nepotul său să o conducă, iar el a plecat în Náousa, unde a întemeiat o altă mănăstire, închinată Sfinților Arhangheli. S-au adunat și aici mulți monahi, cărora le-a fost stareț „multă vreme”. De asemena, mulți creștini se refugiau la cuviosul pentru mângâiere și sprijin.

După o vreme, s-a întors la Veria, unde a adormit și a fost înmormântat, prevăzându-și mai dinainte sfârșitul. În schit se află o parte din cinstitele sale moaște. Capul său făcător de minuni se păstrează în Biserica Adormirii Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu din Náusa, iar în mănăstirea Dochiariu se găsește „cârja” cuviosului.

Cuviosul Teofan, atât în timpul vieții, cât și după adormirea sa cu pace, a săvârșit multe minuni. Dintre acestea, amintim prefacerea apei de mare în apă potabilă, potolirea unei furtuni puternice de pe mare, vindecarea unui bolnav de lepră, tămăduirea unor bolnavi de schizofrenie și a unor femei cu scurgere de sânge și epilepsie, iar în Náousa i-a izbăvit pe locuitori de ciumă și secetă.

Viața și slujba cuviosului Teofan au fost editate pentru prima oară la Veneția, în anul 1764. Cea mai recentă slujbă a fost alcătuită de monahul Gherasim Mikragiannanitis.

Pomenirea sa se săvârșește pe 19 august.

Sursa: Monahul Moise Aghioritul, Sfinții Sfântului Munte, ed. Migdonía, Tesalonic, 2007.