Kir Iacov, Mitropolitul Argolidei

Despre memoria inimii și alte memorii

Neuroștiința cognitivă contemporană se referă între altele și la memorie, care este definită ca fiind capacitatea și funcția de păstrare și evocare în prezent a diferitelor evenimente, stimuli, imagini, idei etc. din trecut. Memoria, care își are centrul mai ales în cortex, se diferențiază în ”memorie spațială”, care privește reprezentările optice și relațiile cu spațiul, ”memorie asociativă”, prin care un eveniment este reînsuflețit evocându-se anumite elemente legate de acesta, și ”memorie verbală”, care reprezintă capacitatea omului de a-și aminti anumite date scrise sau orale despre care a aflat în trecut.

Mai presus decât neuro-știința cognitivă, teologia ortodoxă, așa cum este ea exprimată de Sfinții Părinți ai Bisericii, se referă la memoria inimii care funcționează diferit față de memoria asociativă și descrie fapte duhovnicești legate de o persoană sau de o situație.

Chipul Mitropolitului Argolidei, kir Iacov, în memoria inimii mele

Trecerea la Domnul a fericitului întru pomenire Mitropolit al Argolidei, kir Iacov, s-a făcut prilej de a reînsufleți în lăuntrul meu aceste două memorii, memoria cerebrală și memoria inimii. La slujba înmormântării la care am participat s-a derulat în lăuntrul meu un întreg film al amintirilor, al faptelor, al experiențelor, al stărilor care au legătură cu relația mea cu pururea-pomenitul Ierarh, care a fost una dintre persoanele cele mai respectate și iubite mie. Am rememorat mai ales acele momente care au legătură cu trăirile și experiențele duhovnicești ale inimii. Și acum când încerc să consemnez gândurile mele despre persoana sa văd cum se împletesc amintirile memoriei cerebrale cu simțirile inimii.

Fericitul întru pomenire ierarh era apropiat de aceiași oameni pe care și eu îi iubeam și care în anumite răstimpuri mi-au fost părinți duhovnicești, precum pururea pomeniții Mitropoliți al Dryinupolei, Sebastian, al Edesei, Calinic, și Arhimandritul Spiridon (Xénos) de la Nea Skiti. Între ei exista o comuniune reciprocă, sinceră și altruistă, iar eu urmăream evoluția acestei relații a lor duhovnicești.

L-am întâlnit prima oară la începuturile deceniului ’60 la căminul din Agrínio unde locuiam ca elev de gimnaziu. Trecea prin Agrínio venind din Árta unde slujea ca predicator și se ducea în Atena sau se întorcea din Atena. Rămânea cu noi, modest și cuvios cum îl știam, ne vorbea cu multă dragoste și noblețe, participa la manifestările căminului nostru, atrăgând dragostea și respectul nostru. Pe atunci era tânăr cleric și predicator al Mitropoliei Ártei, iar eu, elev în clasa a III-a de gimnaziu. Pot să spun că îl admiram și doream să devin ca el. În Árta cucerise respectul tuturor, era o importantă personalitate bisericească în oraș și în întreaga regiune.

În vremea aceea, Mitropolitul Ártei, Ignatie, era și locțiitor al Mitropoliei de Etolía și Akarnanía, vreme de cinci ani la rând și, prin urmare, într-un anume fel, cele două Mitropolii erau unite duhovnicește.

Comuniunea noastră duhovnicească s-a intensificat când, după absolvirea Facultății de Teologie, am fost angajat de Mitropolitul Edesei, Calinic, la început ca laic, iar apoi ca cleric predicator, și locuiam cu Mitropolitul Calinic în Sfânta Mitropolie a Edesei. Părintele Iacov Pahís – care îl iubea nemăsurat pe fericitul întru pomenire Calinic, după cum și Calinic îl iubea pe el – însoțit totdeauna de Părintele Ignatie, pe atunci diacon, apoi preot, iar acum Mitropolit al Ártei, treceau prin Edessa mergând sau întorcându-se din Sfântul Munte. Emoționante erau clipele întâlnirilor noastre și întreaga noastră comunicare duhovnicească!

Fericitul întru pomenire Iacov iubea foarte mult Sfântul Munte și aproape în fiecare an mergea pe la diferite mănăstiri aghiorite, cercetând diferiți nevoitori de la care primea sfat. Uneori se întâmpla să ne întâlnim și să fim găzduiți amândoi la Nea Skiti de către părintele Spiridon Xénos. Totdeauna mă foloseam de convorbirea cu părintele Iacov, pentru că vedeam cunoștințele lui bogate, cugetul bisericesc, noblețea caracterului, modestia personalității sale și adânca smerenie care îl caracteriza. Îl preocupa totdeauna Biserica și tot ce se petrece în ea, îl interesa ca ea să fie reprezentată de oameni vrednici și îl mâhneau smintelile pe care le provocau unii clerici.

Pentru că locuiam în Mitropolia Edesei, eram de față la convorbirile telefonice pe care le avea pururea-pomenitul Gheronda Calinic, Părintele meu duhovnicesc, cu părintele Iacov. Îmi amintesc că părintele Iacov, ca predicator, îi dădea telefon Mitropolitului Calinic, îl întreba diferite lucruri și îi cerea binecuvântarea atunci când urma să țină predici după slujbele de seară. De asemenea, înțelegeam dorința Mitropolitului Calinic ca părintele Iacov să promoveze ca arhiereu. Gheronda Calinic îmi vorbea cu admirație despre părintele Iacov. Cunosc cel puțin două situații în care Mitropolitul Calinic l-a promovat și l-a susținut, ca să fie ales arhiereu pentru Mitropolia Nikopolei și Prevezei și apoi pentru Mitropolia de Ierissós și Sfântul Munte, deși părintele Iacov, discret, evita să devină episcop.

Ca predicator vorbea bine, era elocvent. O dată când l-am vizitat cu un grup de copii din Edesa și am fost cazați în căminul Mitropoliei Ártei, ne-a vorbit extraordinar, analizând întâmplarea călătoriei spre Emaus a lui Hristos cu cei doi ucenici ai Săi și a insistat mai mult asupra cuvântului ”a rămas cu ei”.

Pururea-pomenitul Mitropolit Calinic a adormit întru Domnul la anul 1984 fără să se învrednicească să îl vadă arhiereu pe părintele Iacov Pahís. Dragostea față de părintele Iacov și-a exprimat-o în testamentul său, unde îl menționează personal printre clericii lui iubiți și îi lasă unul din obiectele sale spre aducere aminte.

Iacov a fost ales Mitropolit al Argolidei în anul 1985, la un an de la adormirea Mitropolitului Calinic, o alegere care a avut loc în chip minunat și la care părintele Iacov nu se aștepta. Astfel, din câte îmi amintesc, în ziua următoare după anunțarea alegerii sale, a venit în Atena ca să-și prezinte mesajul. La hirotonia sa întru episcop m-am aflat în locul răposatului Mitropolit Calinic, care îl iubea mult și care, neîndoielnic, se bucura pentru el din ceruri.

Relația dintre cei doi bărbați bisericești se vede și în conștiința pe care o avea pururea-pomenitul Mitropolit al Argolidei, Iacov, că Gheronda Calinic, după moartea sa, l-a ajutat să urce la treapta episcopiei.

Amintiri duhovnicești ale Mitropolitului Iacov despre Mitropolitul Calinic

Mitropolitul Calinic al Edesei

Este elocventă o întâmplare pe care o relatează în scris, ca martor ocular, protopresviterul Dimitrie Kostópulos, parohul bisericii Sfântului Vasilie din Árgos:

”În Duminica Cincizecimii a anului 1986, după dumnezeiasca Liturgie, mă aflam cu fericitul întru pomenire Mitropolitul nostru, kir Iacov, la Mănăstirea Sfintei Marina, care se află pe dealul Lárisa (Kástro) din Árgos.

Mitropolitul fusese chemat acolo de familiile unor tinere demonizate, de 17, respectiv 18 ani, care de ani de zile erau chinuite de demoni, spre a le citi exorcisme.

Pe durata citirii, demonii vorbeau cuvinte spurcate și vulgare, atacându-l pe Preasfințitul Iacov, și la un moment dat unul dintre ei a spus: De două ori am încercat să te aranjez eu, dar te-a scăpat Doamna ta [Maica Domnului] și bătrânul ăla al tău fără dinți (Părintele Duhovnicesc al Mitropolitului Iacov, fericitul întru pomenire Athanasios Hamakiótis)!

Dintr-o dată, la scurt timp după aceasta, demonii au început să urle înfricoșător: Pleacă, Calinic, ne arzi, ne orbești, lasă-ne în pace, pleaaacăă!…

Nedumerit, l-am întrebat pe răposatul Iacov: Pe care Calinic îl văd, Preasfințite, de îi arde?

– Pe Mitropolitul Edesei, mi-a răspuns el.

– Și de se află aici, Preasfințite?

– L-am chemat în rugăciune, mi-a spus el.

– Îl cunoașteți pe Calinic?, i-a întrebat Mitropolitul Iacov pe demoni.

– Da, a răspuns unul dintre aceștia, în urmă cu mai mulți ani m-a scos dintr-un tânăr din Agrínio.

– Aha – a murmurat vlădica – acum se explică chestiunea…

– Ce chestiune, Preasfințite?, l-am întrebat.

– Vă spun îndată ce terminăm, a răspuns el.

După ce am terminat exorcismele, pururea pomenitul Mitropolit ne-a povestit că Mitropolitul Edesei, kir Calinic, pe când Iacov era predicator al Mitropoliei Etoliei și Akarnaníei, i-a povestit despre doi clerici din Agrínio (nu le-a dat numele), care au fost chemați să se roage pentru un tânăr demonizat. După citirea exorcismelor, unul dintre preoți a plecat. Celălalt, făcându-se părtaș suferințelor mult chinuitului tânăr, a rămas cu el aproape toată noaptea, rugându-se, și până la urmă, demonul a plecat!

Cele două tinere demonizate – după cum ne-a povestit după câteva luni răposatul nostru Mitropolit al Argolidei – au fost eliberate din legătura demonilor la mormântul părintelui Athanasie Hamakiótis, unde au mers să se închine la îndemnul vlădicăi Iacov (Árgos, 25 aprilie 2013)”.

Mitropolitul Calinic al Edesei

Mitropolitul Iacov al Argolidei mi-a povestit și mie această întâmplare, de mai multe ori. Același lucru l-a povestit el însuși mai multor oameni care ulterior m-au însoțit într-o vizită în Nafplio. În afară de cele consemnate de părintele Dimitrie, Mitropolitul Iacov mi-a spus că demonul, între altele, a zis:

”Mă arzi. Dar nu tu ești de vină, ci acela care te-a făcut vlădică. Îndată Iacov l-a întrebat: Și cine m-a făcut vlădică?. Iar demonul i-a răspuns: Calinic (să menționăm că acea tânără din care vorbea demonul, nu îl cunoștea pe Calinic, care murise în urmă cu câțiva ani). Calinic te iubea, vroia să te facă vlădică, dar te-a făcut acum când se află în ceruri. El m-a scos în urmă cu câțiva ani dintr-un om [într-adevăr, mitropolitul Calinic vindecase un demonizat], iar eu l-am războit toată viața. Am izbutit să îi mănânc carnea [prin boala pe care a avut-o], dar el strălucește acum în ceruri. L-a sfințit portofelul gol [Mitropolitul Calinic trăia în sărăcie desăvârșită]. Calinic te apără. Când te voi vedea fără el, atunci îți voi face rău”.

Însuși Mitropolitul Iacov spunea de multe ori că scena aceasta a fost cutremurătoare.

Prețioase memorii despre Mitropolitul Argolidei, kir Iacov

Dragostea răposatului Mitropolit al Argolidei față de Calinic s-a arătat la votarea și alegerea mea ca episcop. După alegere, de multe ori mi-a spus că și-a făcut datoria față de Calinic, că a votat așa cum ar fi votat însuși Mitropolitul Calinic.

La întrunirile Sinodului totdeauna îmi vorbea cu dragoste și noblețe, mă încredința că părintele meu duhovnicesc, mitropolitul Calinic mă iubește și mă ocrotește din ceruri. O dată mi-a spus: ”Nu mă tem pentru tine, pentru că te apără Calinic”. Discutam adesea despre diferite subiecte bisericești și vedeam mâhnirea lui față de modul superficial în care acționau unii clerici și chiar dintre monahi. El însuși era foarte atent cu hirotoniile pe care le săvârșea și se ruga mult înainte de fiecare hirotonie.

În sala de ședințe a Sinodului stătea cu un rând în fața mea și astfel aveam posibilitatea să schimbăm diferite păreri despre chestiunile bisericești care preocupau Sinodul. De multe ori vedeam mâhnirea lui față de modul cum erau abordate anumite chestiuni.

Îmi dădea adeseori telefon, mai ales ca să îmi mulțumească pentru vreo carte de-a mea pe care i-o trimiteam. Mereu repeta aceleași cuvinte. Îmi spunea cu multă noblețe și bunătate, cu vocea lui caldă: ”Am primit cartea voastră și, să știți, Mitropolite al Nafpaktosului, că vă iubesc mult. E posibil ca unii să vă invidieze, dar eu mă bucur că scrieți, nu vă invidiez. Părinții noștri duhovnicești ne spuneau să nu scriem, și de aceea nu am deprins obiceiul acesta, dar mă bucur că vă puneți în valoare această harismă”. Și eram încredințat că acest cuvânt al lui era adevărat și sincer.

Fericitul întru pomenire ierarh, așa cum s-a văzut și din cele scrise mai înainte, avea multe harisme, pe care, desigur, le cunosc atât actualul Mitropolit al Ártei, kir Ignatie, care a fost cel mai bun fiu duhovnicesc al vlădicăi Iacov, cât și înțelepții lui colaboratori din Sfânta Mitropolie a Argolidei, care, cu siguranță vor scrie despre persoana și lucrarea lui ca predicator, ca părinte duhovnicesc și episcop. Asemenea ierarhi trebuie să se arate în Biserică spre bucuria noastră, a tuturor. Vedeam la el cuvioșie și noblețe, generozitate și bunătate, dragoste de Biserică, sinceritate și altruism, simplitate și smerenie.

La slujba de înmormântare am văzut dragostea și respectul turmei sale față de el și strânsa relație pe care o legaseră cu vlădica Iacov. Toți îl recunoșteau ca sfânt. Pe toată durata slujbei de înmormântare mă gândeam că acum se întâlnește cu episcopul lui, răposatul Mitropolit al Ártei, kir Ignatie, cu iubiții lui prieteni, împreună-episcopi cu el, Sebastian și Calinic, cu părintele Spiridon Neoskitiotul, și îl vor slăvi pe Dumnezeu în dumnezeiasca Liturghie cerească. În Biserică avem sfinți monahi, dar și sfinți episcopi, cu râvnă pentru nevoință și adevărat cuget bisericesc.

Veșnică pomenirea lui!

Veșnică fie pomenirea adormitului întru Domnul Mitropolit al Argolidei, kir Iacov, acest nobil, sincer, modest, înțelept, smerit, simplu, aristocrat, nevoitor, iubitor de Sfinți și binecuvântat Arhiereu al Bisericii lui Hristos!

Mitropolitul Argolidei, Iákovos, a adormit întru Domnul în ziua de 26 martie 2013.