Mesajul Patriarhului Ecumenic către credincioșii ucrainieni

Mesajul Sanctității sale, Patriarhul Ecumenic Bartolomeu, către binecredinciosul popor ucrainean, cu ocazia aniversării a 1025 de ani de la botezul rușilor din Kiev

Excelențele voastre, conducători politici și bisericești ai poporului ortodox al Ucrainei, dragi ucrainieni ortodocși,

Biserica-Mamă a lui Hristos, Patriarhia Ecumenică, cu multă bucurie, a luat la cunoștință decizia voastră comună de a aniversa împlinirea a 1025 de ani de la botezarea colectivă a strămoșilor voștri. Într-adevăr, primirea credinței creștine de către poporul ce trăia în părțile Ucrainei a constituit un eveniment suprem în istoria acestui loc, care a marcat integrarea poporului rus în Trupul lui Hristos – Biserica și alipirea sa la comunitatea țărilor creștine ale Europei.

Reamintindu-ne cu drag de acest eveniment, ne ducem cu gândul la trimișii sfântului Vladimir, care au cunoscut slava lui Dumnezeu prin intermediul Bisericii zidite de mână omenească a Înțelepciunii lui Dumnezeu din Constantinopol (Sf. Sofia), dar și la propovăduitorii Evangheliei și credinței creștine, sfinții Chiril și Metodie, luminătorii slavilor, și mai ales la misiunea lor culturală și educațională, care a constat într-o neobosită lucrare de propovăduire, învățare și traducere a textelor liturgice, precum și a cărților bisericești sau profane în limba slavă. Datorită misiunii lor, s-a realizat transmiterea unei bogății nesecate din Constantinopol către toată lumea slavă, inclusiv în Ucraina.

În paralel, Biserica-Mamă a Constantinopolului – prin intermediul luminaților ierarhi trimiși cu multă grijă și dragoste până prin secolul XVII, dar și a altor emisari, clerici sau mireni, instruiți în duhul, știința și arta ortodoxă – și-a oferit mereu sprijinul și serviciile sale pastorale în vederea organizării vieții bisericești, construirii multor locașuri de cult și pictării acestora, precum și cultivării unei conștiințe ortodoxe, contribuind astfel, de-a lungul secolelor, la închegarea unității poporului ucrainean și la conștientizarea identității sale ortodoxe. Drept urmare, Kievul a devenit un adevărat centru spiritual al creștinismului din această parte de Est a Europei.

Astfel, Patriarhia Ecumenică și-a adus aportul la progresul Bisericii și țării voastre, iar credința creștină a îmbunătățit considerabil viața spirituală și socială a poporului, contribuind în mod decisiv la dezvoltarea și evoluția sa. Ne bucurăm nespus de recunoașterea comună a rolului decisiv pe care l-a jucat credința creștină în progresul general al țării.

După încreștinarea sa, poporul ucrainean a dat numeroși sfinți cunoscuți și recunoscuți pe plan mondial, care se roagă neîncetat pentru tot poporul ucrainean, dar și pentru întreaga lume, atrăgând din belșug harul și binecuvântarea lui Dumnezeu și ferindu-l de necazuri și strâmtorări. Sfinții locali sunt adevărații protectori ai locului respectiv, rugându-se neîncetat pentru cei ce cu credință viețuiesc într-însul și cer ajutorul lor.

În zilele noastre, deseori oamenii se lasă duși de valul lumesc, măsurând puterea fiecărui popor în funcție de situația economică sau de alți factori de natură lumească. În felul acesta, însă, nesocotesc puterea lui Dumnezeu, pe care sfinții o trăiesc și o pun în slujba poporului credincios. De multe ori, puterea lui Dumnezeu nu se vede. Tocmai de aceea, noi, cei care trăim în zarva evenimentelor și preocupărilor cotidiane, nu-i simțim acțiunea, însă cu toții ne bucurăm de adierea și efectele ei binefăcătoare, care ne duc, fără, îndoială, spre Înviere.

Așadar, este remarcabil și vrednic de laudă faptul că poporul vostru, în unanimitate, a decis – prin intermediul liderilor politici și bisericești – să sărbătorească încreștinarea strămoșilor voștri, fapt care denotă importanța pe care o acordați credinței creștine și Bisericii Ortodoxe, ca una care păstrează unitatea poporului și îl inspiră în toate inițiativele sale nobile și creative, ca un izvor de apă nesecat, din care se adapă toți. Această importanță majoră, pe care toți deopotrivă o acordați acestui măreț eveniment spiritual denotă, de asemenea, faptul că ați conștientizat nevoia întoarcerii la izvoare, lucru care se oglindește în roadele renașterii spirituale din Ucraina.

Și, dacă în trecut se făcea orice pentru a fi uitată «fantoma» anacronică a religiei, acum cei care, în vremuri grele pentru Biserică, au rămas credincioși tărâmului martiric al Ucrainei, stropit cu sudoarea și lacrimile atâtor asceți și cu sângele miilor de mucenici, au dovedit că credința creștină este puternică și vie și, datorită jertfei acestora, a supraviețuit până în zilele noastre, câștigând inima poporului, atât a oamenilor din mediul spiritual, cât și a celor din sfera politică. Biserica Îl urmează pe Capul său, Care «a pornit ca un biruitor ca să biruiască» (Apoc. 6, 2). Nu se apără anacronistic, ci vorbește direct sufletelor, descoperind realitatea prezenței și Împărăției lui Dumnezeu, așa cum este descrisă de către Însuși Hristos: «Împărăția lui Dumnezeu este înăuntrul vostru» (Lc 17, 21-22).

Întemeietorul Bisericii și Mântuitorul lumii, Domnul nostru Iisus Hristos, a vrut cu tot dinadinsul și încă mai vrea ca toți cei care cred în El «să fie una» (cf. Ioan 17, 12). În vremurile noastre, în care diferențele de opinie îi dezbină pe oameni, este foarte indicat să avem mereu în minte faptul că suntem chemați să trăim în unitate și că diferențele de gândire nu trebuie să ducă la dezbinare, ci cu toții trebuie să depunem un efort conștient spre a ajunge la unitate. Numai trăind în unitate vom putea rezolva problemele și vom putea face față provocărilor istoriei. Desigur, este greu să se armonizeze opiniile oamenilor în toate privințele. În nici un caz, însă, diferențele de opinie în anumite chestiuni nu trebuie să ducă la dezbinări, ci cei care au viziuni diferite ar trebui să ajungă la o înțelegere de dragul adevărului și al binelui poporului.

Patriarhia Ecumenică este adânc întristată și neliniștită din cauza dezbinărilor existente în sânul Bisericii Ortodoxe Ucrainiene. Credem, lucrăm în diverse feluri și chipuri, folosind toate mijloacele spirituale și bisericești de care dispunem, și ne dăm toată silința pentru ca – prin dialog și dragoste – aceste diferențe să fie lăsate la o parte și să ia sfârșit dezbinarea cea mult vătămătoare, care este contrară voii lui Dumnezeu. Rugăciunea și dorința noastră e ca, în această țară binecuvântată, să existe o singură turmă călăuzită de către Păstorul Iisus Hristos, Dumnezeul și Mântuitorul nostru, Cel care unește cele despărțite și conduce destinele istoriei omenirii.

Unitatea adevărată a poporului poate fi înfăptuită numai cu ajutorul Bisericii, cu condiția ca aceasta să nu fie privită drept o instituție cu scopuri individuale, naționaliste sau filetiste – străine de cele duhovnicești – ci drept un organism teandric, având ca singur scop îndumnezeirea și mântuirea în Hristos a oamenilor. Când reducem Biserica la un simplu spațiu de desfășurare a intereselor individuale sau de împlinire a țelurilor etnofiletiste, atunci cu siguranță că o dezbrăcăm de tot ce e duhovnicesc, o secularizăm, făcând-o să-și piardă orientarea. Biserica este chipul (trupul) prezenței mântuitoare a lui Hristos în lume, în toate zilele, până la sfârșitul veacurilor, iar toți credincioșii ortodocși din Ucraina sunt mădulare ale acestui trup.

Grija principală a Patriarhiei Ecumenice este ca fiecare credincios să trăiască unitatea firii umane în Hristos, dincolo de diferențele filetice dintre elini și barbari, robi și liberi, întrucât «Hristos este toate în toți» (Col. 3, 11-12). Biserica Mamă din Constantinopol are în compoziția sa credincioși de toate neamurile, care au propria lor limbă și tradiții, și totuși trăiesc împreună prezența lui Dumnezeu într-un singur trup. O pildă grăitoare în ce privește rolul și misiunea Patriarhei Ecumenice, dincolo de diferențele naționale și filetiste, îl constituie trimiterea celor doi misionari Chiril și Metodie, cei întocmai cu apostolii, pentru a predica slavilor. Aceștia nu au impus limba greacă și cultura bizantină în țările slave, ci, respectând particularitățile lor lingvistice și naționale, au creat o nouă civilizație unitară și superbă – civilizația creștină slavă.

Astfel, Patriarhia Ecumenică îmbrățișează întrega lume, călăuzindu-o spre «cele viitoare» și păstrează adevărul trupului lui Hristos cel viu ca pe o comoară sobornicească de mare preț. În calitate de comunitate eshatologică, se roagă lui Dumnezeu cu următoarele cuvinte: «Vie Împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ» (Mat. 6, 10), așteptând să fie instaurate «pământ nou și cer nou». Duhul și mărturia aceasta a Patriarhiei Ecumenice păstrează unitatea în diversitate, asumându-și diferite forme etnice și respectând particularitățile fiecărui neam. Fără să piardă vreo fărâmă din tradiția ortodoxă comună, vede elementele proprii ale fiecărui popor sub lumina veacului ce va să vină.

În consecință, și Biserica Ortodoxă din Ucraina poate și trebuie să reprezinte un semn vădit al coexistenței armonioase a celor ce cred «ortodox» și sunt mădulare creștin-ortodoxe ale trupului lui Hristos. Orice diferență, concurență și divizare în spirit naționalist este străină de duhul ecumenic al Bisericii. De aceea, credem și ne rugăm că și poporul ucrainean se va uni într-o singură credință, arătând respectul cuvenit față de obârșia, identitatea, conștiința națională și particularitățile limbii sale.

Biserica-Mamă participă la bucuria voastră prilejuită de împlinirea a 1025 de ani de la încreștinarea strămoșilor voștri și vă urează din toată inima să vă adânciți tot mai mult în credința în Hristos și să progresați tot mai mult în virtutea unității. Progresul vostru duhovnicesc va încuraja și stimula progresul general al poporului ucrainean, fiindcă fără nici o îndoială că orice fel de criză economică, politică sau socială este provocată de perturbarea ordinii morale. Așadar societatea care vrea să evite criza economică trebuie să rămână neclintită din punct de vedere moral și să respecte principiile etice.

Avem convingerea că iubitul popor ucrainean, de la cel mare mare demnitar politic până la cel mai simplu cetățean, vede morala ca pe o necesitate atât a vieții sale personale, cât și a întregii vieți sociale. Ne rugăm din toată inima ca Domnul să vă binecuvinteze pe toți și să vă dăruiască darurile Sale cele bogate, cerești și pământești.

Întrucât nu am putut fi prezenți în țara voastră, așa cum am fi vrut, și să fi participat personal la această sărbătoare, binecuvântăm, prin această delegație patriarhală, din Centrul sacru al Ortodoxiei, eforturile depuse de Biserica Ucrainei, de statul ucrainean și de către toți creștinii ortodocși ucrainieni de pretutindeni pentru soluționarea tutror problemelor și pentru înfăptuirea mult râvnitei unități. În calitate de Patriarhie Ecumenică și de Biserică Mamă, care v-a născut în Hristos, vă asigurăm că, de dragul unității și bunăstării poporului ucrainean majoritar ortodox, vom continua să colaborăm cu statul ucrainean, cu Biserica soră a Rusiei, cu mai marii Bisericii ucrainiene, în frunte cu fratele nostru, mitropolitul de Kiev, precum și cu toate autoritățile competente, astfel încât să ne îndeplinim scopul sacru.

Dragii mei copii ai Ucrainei,

Lumina lui Hristos a răsărit peste voi. Rămâneți în ea. Evitați dezbinările. Căutați unitatea în adevăr, care este Însuși Hristos. Întru lumina Sa veți vedea lumină, așa cum luminat este și chipul întregii Ucraine. Unită, Ortodoxia trebuie să strălucească lumină «tuturor celor din casa sa».

Dumnezeul îndurărilor și al mângâierilor să mântuiască și să binecuvinteze Ortodoxia, Ucraina și pe întreg poporul său. Amin.

16 iulie 2013

Iubitul vostru frate în Hristos și nevrednic slujitor al Domnului, Bartolomeu, Patriarh de Constantinopol