Mormonii şi învăţăturile lor greşite despre Dumnezeu

Mormonii reprezintă o mişcare eretică paracreştină care a fost înfiinţată în Statele Unite ale Americii în secolul al 19-lea de către Joseph Smith (1805-1844). Această mişcare este cunoscută internaţional şi sub denumirea ei oficială, „Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă”. Este mai cunoscută, însă, sub denumirea de mormoni, nume pe care şi l-au luat de la cartea lor sfântă, „Biblia lui Mormon”, care a fost tradusă în mai mult de 100 de limbi în lume[1], şi este considerată de către sectă un fel de cronică a comunicării cu Dumnezeu a vechilor locuitori ai Americii[2].

Evaluând din perspectivă ortodoxă învăţătura de credinţă a acestei mişcări, vom vedea, fără prea mari eforturi, că percepţia mormonilor este una plină de erori. Acest lucru este uşor de constatat, judecând chiar şi numai după învăţătura despre Dumnezeu pe care aceştia o răspândesc.

Potrivit învăţăturii mormonilor, există mai mulţi dumnezei[3]. Dumnezeu Tatăl, care se numeşte Elohím, este considerat tatăl tuturor dumnezeilor, a fost om cândva, aşa cum suntem noi, dar s-a ridicat treptat şi a devenit Dumnezeu[4]. Ca Dumnezeu, are carne şi oase, după cum se precizeză într-un text oficial de-al lor: “Tatăl are trup din carne şi oase, palpabil, ca şi al omului”[5].

Deasemenea, în rândul dumnezeilor se numără şi oameni care au murit, au înviat, au progresat şi au fost ridicaţi la un stadiu înalt de slăvire. Aceştia sunt deja nemuritori şi dobândesc urmaşi în lumea spirituală, adică “nasc” spirite, care la un moment dat vor deveni oameni [7].

Învăţăturile acestea ale mormonilor nu au nimic în comun cu învăţătura creştină despre Dumnezeu. Ele reflectă concepţii primitive despre Dumnezeu, pe care le întâlnim în vechile religii idolatre.

Este de la sine înţeles că, având astfel de concepţii primitive şi anticreştine totodată despre Dumnezeu, era imposibil ca mormonii să păstreze intactă învăţătura creştină despre Sfânta Treime Deofiinţă şi Nedespărţită. Conform mormonilor, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt nu sunt trei Ipostasuri distincte şi în acelaşi timp Unul Dumnezeu Întreit, ci trei dumnezei diferiţi [8], între mulţi alţi dumnezei. După mormoni, Fiul şi Duhul Sfânt sunt descendenţi din Dumnezeu Tatăl şi din soţia acestuia care se găseşte în ceruri[9].

Fiul, care se numeşte Iehová, nu este Dumnezeu, ci creatură care a evoluat şi a devenit Dumnezeu, după ce, mai întâi a fost creat spirit şi apoi fiu al lui Dumnezeu Tatăl şi al unei mame cereşti[10]. Mai mult, în cealaltă existenţă a lui, Fiul şi Satanás au fost fraţi[11]. Duhul Sfânt, în opoziţie cu Dumnezeu Tatăl, care are carne şi oase, este considerat “duh cu înfăţişare omenească”[12].

Vedem, aşadar că, deşi este păstrată terminolgia creştină (de exemplu, Articolul 1 din Articolele de credinţă ale lui J. Smith), percepţia mormonilor cu privire la taina Dumnezeului Întreit nu este doar defăimătoare, ci total opusă celei creştine[13]. Cunoscând toate aceste concepţii ale mormonilor, total opuse creştinismului în ceea ce priveşte învăţătura de credinţă, se pune întrebarea dacă, şi în ce măsură, mormonii au într-adevăr legătură cu creştinismul. Mulţi dintre cei care au analizat această sectă susţin deja că mormonii reprezintă o nouă religie cu elemente sincretice[14].

Note:

[1] Vezi M. Utsch, Mormonen, în Quellentexte zur neuen Religiosität, EZW Texte 215, p. 31.

[2] Vezi. P. Meinhold, Ökumenishe Kirchenkunde, 1962, pp. 574-575.

[3] Vezi Învăţătură & Testamente, 121:32. Α. Hoekema, The Four Major Cults, 1963, pp. 36-38.W. Martin, The Kingdom of the Cults, 1997, p. 222.

[4] Vezi Α. Hoekema, The Four Major Cults, op.cit., p. 38.

[5] Vezi Învăţătură & Testamente, 130:22. Α. Hoekema, TheFourMajorCults, op.cit., p.35

[6]Cf. S. Leuenberger, Mormonen, 2005², p. 30.

[7] Vezi Învăţătură & Testamente 132:19-20, p. 37.

[8] Vezi Bruce R. McConkie, MormonDoctrine, 1979², pp. 576 – 577.

[9] Vezi D.H.Ludlow(Ed), Encyclopedia of Mormonism, vol. 2 (1992), p. 649.

[10] Vezi Bruce R. McConkie, Mormon Doctrine, 1979², pp. 546 – 547, 742.

[11] Vezi Bruce R. McConkie, Mormon Doctrine, 1979², p. 192. cf. Panorama der neuen Religiοsität, 2001, .581.

[12] Vezi Învăţătură & Testamente, 130:22. Vezi mai detaliat la W. Martin, The Kingdom of the Cults, op. cit., p. 226 -228.

[13] Vezi Α. Hoekema, The Four Major Cults, op. cit., p. 34.

[14] Vezi detaliat W. Thiede, Die “Heiligen der Letzte Tage” Christen jenseits der Christenheit, EZW Texte 161/ 2001, pp. 2-5.