Sfântul Nou Mucenic Anastasie din Sampsoún

În comunitățile mici, evenimentele importante, triste sau fericite, nu pot fi trecute ușor cu vederea. La fel și această povestire a rămas neatinsă de vremelnicia timpului. Steliana Ioannídou, auzindu-o de la mama sa, o povestea mereu cu emoție copiilor și nepoților ei:

În vremea aceea, într-un sat de munte de lângă Sampsoún, trăia un preot care avea o fiică foarte frumoasă, dar și foarte evlavioasă.

Pe când aceasta avea optsprezece ani, un bei [demnitar] turc din Tsanaklí, fascinat de frumusețea ei, a cerut-o în căsătorie. Fata a refuzat categoric, pentru că nu vroia să renunțe la credința în Hristos. Orbit de patimă, turcul a luat-o cu forța și, închizând-o în casa sa, le-a poruncit slujitorilor să o păzească. Văzând că nu poate scăpa, tânăra fată a fost cuprinsă de deznădejde, încât refuza să se mai hrănească. Suferința sa lăuntrică s-a făcut cunoscută în Tsanaklí și în toate satele din împrejurimi. Beiul stabilise deja ziua în care o va duce la moschee pentru a o converti la religia musulmană, urmând, apoi, să aibă loc și nunta.

Un tânăr foarte evlavios din același sat, pe nume Anastasie, aflând despre situația dramatică a fetei, s-a hotărât să o salveze cu prețul vieții sale. Mai întâi, s-a îngrijit să afle ziua în care o vor duce la moschee pentru procedurile de convertire și, apoi, de căsătorie. Și-a ascuns la brâu o sabie și a așteptat într-un colț retras al drumului din apropierea moscheei. Cum a zărit-o pe fată, însoțită de turci și turcoaice, a năvălit asupra ei ca o vijelie.

-Nu te teme, i-a spus în greacă. Cu ajutorul lui Dumnezeu, te voi salva!

Cu mâna sa stângă a luat-o de sub privirile uimite ale însoțitorilor, în timp ce cu cealaltă mână agita sabia în stânga și-n dreapta, pentru a-i îndepărta pe turci. Aceștia, îngroziți, au fugit din piața satului. Până să-și revină ei din amețeală și să pornească pe urmele lor, cei doi tineri dispăruseră. Anastasie a ascuns-o pe fată în casa unui prieten, iar el a fugit în munte. În zadar a încercat beiul să o găsească. Locul unde a fost ascunsă fata nu s-a aflat niciodată, însă oamenii beiului au reușit să-l prindă pe Anastasie. Și, după ce l-au torturat fără milă, l-au tăiat,  aruncându-i trupul însângerat într-o groapă.

Creștinii, copleșiți de durere, au mers noaptea pe ascuns și l-au îngropat în locul unde fusese tăiat.

Mama lui, văduvă, neconsolată după moartea nedreaptă a unicului ei copil, plângea zi și noapte.

Trecuse ceva vreme de atunci. O femeie lăuză, de origine turcă, a cărei casă se afla la marginea satului, trezindu-se în fiecare noapte să-și alăpteze copilul, observa de la fereastra sa – o lumină care cobora din cer și stătea deasupra locului în care creștinii îl îngropaseră pe Anastasie. La început s-a temut să vorbească, însă acest fenomen supranatural continua să apară în fiecare noapte. Impresionată de acest lucru, s-a hotărât să meargă pe ascuns la preotul satului și să-i mărturisească cele văzute.

Preotul, împreună cu câțiva creștini evlavioși, a mers la acel loc, a deschis mormântul și îndată o mireasmă de nedescris s-a răspândit în jurul lor. Mâna stângă a mucenicului,  care o salvase pe fată, era galbenă ca o monedă de aur bizantină și răspândea un miros plăcut mai puternic decât restul trupului. Atunci preotul a hotărât să acopere provizoriu mormântul și, împreună cu alți creștini, l-a informat și pe episcopul locului. Acesta, după ce a ascultat cu emoție minunea, a dat slavă lui Dumnezeu, „Cel minunat întru sfinții Lui”, și împreună cu preoții din regiune, au mers și s-au închinat la mormântului sfântului. Apoi, cu multă evlavie, a luat mâna stângă a Sfântului Anastasie și a așezat-o într-o raclă din biserica satului. Mulți creștini veneau să se închine cu evlavie la moaștele lui. Mama Sfântului Anastasie i-a cerut preotului din biserică un deget de la mâna sfântă a copilului ei, pe care l-a așezat ca pe o comoară de mare preț în micul iconostas al casei sale.

Ce s-a întâmplat cu moaștele Sfântului Anastasie după schimbul de populații [greci și turci], nimeni nu a aflat vreodată. Numai Dumnezeu știe, Cel ce împreună cu sfinții mărturisitori și mucenici îl preamărește în viața cea adevărată pe Anastasie, care s-a jertfit apărându-și credința și neamul.

Sursa: Vasilikí Rálli, Golgota elenismului răsăritean – Povestiri adevărate din vremea Catastrofei, „Povestea minunată a lui Anastasie, o pagină din Viețile sfinților nescrise”, Ed. Sfântul Arsenie, ediția I, mai 2007, Sfânta Sihăstrie «Cuviosul Arsenie Capadocianul».