Arhim. Eusebiu Giannakakis – În mijlocul durerii la căpătâiul celor suferinzi
12 September 2013
Această carte împărtăşeşte tuturor celor interesaţi câte ceva din experienţa de nepreţuit a sfinţitului călugăr. În paginile volumului sunt consemnate întâmplări şi cazuri cutremurătoare, deosebit de folositoare, nu numai preotului de spital, ci şi personalului medical, precum şi nouă tuturor. Părintele Eusebiu încearcă să ne înveţe cum să ne împăcăm cu suferinţa şi să ne călăuzim paşii înspre alinarea ei.
Preacuviosul părinte Eusebiu Giannakakis s-a făcut remarcat în mod deosebit datorită celor 35 de ani de misiune la Spitalul „Hipocrat” din Atena, ca slujitor al Sfântului Altar şi duhovnic harismatic. Sub epitrahilul preacuviosului părinte, mii de bolnavi internaţi în acestă instituţie spitalicească, precum şi nenumăraţi credincioşi din afara acesteia. Au renăscut duhovniceşte, cunoscând viaţa nou-testamentară în Hristos. A transformat Biserica cu hramul „Sfântul Luca”, lăcaş de închinăciune ridicat prin eforturile sale, într-un centru spiritual ortodox al trăirii liturgice, al misiunii apostolice şi al mângâierii sufletelor celor suferinzi.
Durerea face parte din viaţa omului. Din păcate, într-un anumit moment al vieţii, omul este chemat să facă faţă suferinţei. Neliniştea, teama şi dezamăgirea asediază bolnavul care, în focul durerii, este încercat din greu, suferă nespus şi are nevoie de ajutor, nu atât de cel medical, cât mai ales de cel duhovnicesc. Şi asta pentru că tristeţea exagerată dezarmează sufletul, starea de sănătate a omului înrăutăţindu-se tot mai mult. Astfel, omul caută mângâiere, întărire şi dragoste adevărată. Smerit şi tăcut, cu zel nesecat şi putere de sacrificiu, preotul de spital, reprezentantul lui Dumnezeu se dedică alinării suferinţei, fiind permanent mobilizat în slujirea celor bolnavi şi lucrând în sufletul acestora prin toate mijloacele. Cu ajutorul rugăciunii, al cuvântului lui Dumnezeu şi a Sfintelor Taine, pe care Sfânta noastră Biserică i le pune la dispoziţie, preotul de spital trudeşte pentru a-i ajuta pe cei suferinzi să simtă prezenţa şi dragostea lui Dumnezeu, pentru a renaşte duhovniceşte şi pentru a înţelege necesitatea şi folosul durerii, astfel încât, cu răbdare şi optimism, să facă faţă încercării prin care trec.
Preotul de spital este cel care, zi de zi, se jertfeşte pe altarul dragostei pentru cei suferinzi, face tot ce îi stă în putinţă pentru a răspunde, cum poate mai bine, cererilor şi nevoilor sufleteşti ale acestora. Pentru bolnavi este cea mai potrivită mângâiere, fiind văzut şi aşteptat de aceştia ca un înger duios. Fie şi la o vizită scurtă în salon, preotul de spital este întâmpinat cu bucurie, I se cere binecuvântarea şi, de cele mai multe ori, cei internaţi acolo aşteaptă de la acesta să se roage pentru sănătatea lor. Prin urmare, preotul de spital este chemat să vegheze, să fie prezent continuu, gata să îi ofere ajutor, indiferent de momentul zilei în care i se cere acest lucru. El este chemat să sprijine, să mângâie, să odihnească, să întărească şi să răspundă nevoilor bolnavilor. Misiunea preotului de spital este deosebit de grea, de apăsătoare. Acesta trebuie să se sacrifice, cu toată dragostea de care e în stare, pentru mângâierea creaţiei lui Dumnezeu, trecută prin focul durerii, să ajute, să întărească, să inspire speranţă şi credinţă în Hristos.
Cartea a fost publicată la Editura Doxologia din Iaşi:
http://editura.doxologia.ro/20130912/mijlocul-durerii-la-capataiul-celor-suferinzi
Mai multe articole despre părintele Evsévios Yiannakákis publicate pe site-ul nostru:
