Locul Maicii Domnului în Biserica Ortodoxă

Nașterea Maicii Domnului, mozaic bizantin

Întrebare: Un imn preacunoscut al Bisericii Ortodoxe o numește pe Maica Domnului, Cer: „Căci Aceasta s-a arătat Cer și Biserică Dumnezeirii”.

Părinte Vasilie, am vrea să ne vorbiți despre locul Platyterei [a Celei mai înalte decât cerurile] în Biserica Ortodoxă?

Răspuns: „Căci Aceasta s-a arătat Cer și Biserică a Dumnezeirii”….Îmi amintesc un alt theotokíon [cântare de laudă adresată Maicii Domnului], care spune că Maica Domnului este „cea care a făcut cer frământătura noastră pământească”, a făcut pământul cer, adică. Sfântul Nicolae Cabasila menționează că, după ce Dumnezeu a făcut lumea, privind toate câte a făcut, a zis că erau „bune foarte”. Acest „bune foarte”, această frumusețe și bunătate, se refereau la Maica Domnului. Toate au fost „bune foarte” deoarece conduceau la Maica Domnului, pentru că la plinirea vremii avea să se nască Maica Domnului. Aceasta este scopul întregii creații și împlinirea întregii așteptări a Vechiului Testament.

Dumnezeu a creat întreaga lume „bună foarte”, iar la sfârșit l-a creat pe om, pentru a cărui plăsmuire a depus un efort deosebit, a făcut o lucrare deosebită. Nu spune „și s-a făcut”, ci că „a făcut” pe om „din pământ” și a suflat în fața lui „suflare de viață”. Sfântul Vasilie cel Mare precizează că Dumnezeu a dăruit omului, încă de la începutul existenței sale, „menirea îndumnezeirii”. Și astfel, noi putem deveni dumnezei după har, dacă ne supunem voii lui Dumnezeu. Dar după ce ne-a dăruit libertatea, care este un cuțit cu două tăișuri – fie mergi deasupra prin ascultare, fie te distrugi prin răzvrătire și independență – noi am urmat egoismul exagerat și astfel, am pierdut Paradisul, ducând o viață chinuită vreme de multe milenii și secole. Iar acest chin îl cunoaștem cu toții.

De multe ori se ivește întrebarea: de ce Dumnezeu nu ne-a salvat, de vreme ce ne iubea? Noi nu am ascultat de Ziditorul, cum se zice, ne-am făcut de cap. Dar de ce El, ca un Dumnezeu și Tată milostiv, nu ne-a așezat din nou în Rai? Pentru că nu există Rai fără libertate. Sfântul Ioan Gură de Aur argumentează în acest sens: „Nu ar fi putut Hristos să-l salveze pe Iuda”? Și tot el răspunde, spunând că Hristos a făcut toate, dar nu a vrut să-l mântuiască pe Iuda cu forța, deoarece cu forța nu există mântuire, ci numai distrugere a omului.

Așadar, am așteptat milenii întregi să vină un om care să înțeleagă ce înseamnă iubirea lui Dumnezeu. Dar, ca să înțeleagă acest lucru, a trebuit să fie neprihănit și foarte smerit. Și acest om a fost Maica Domnului. Pline de înțelesuri sunt cuvintele Sfântului Apostol Pavel din epistola sa către galateni: „Iar înainte de venirea credinţei, noi eram păziţi sub Lege, fiind închişi pentru credinţa care avea să se descopere” (Gal. 3, 23) Înainte să vină credința, eram închiși în Lege, iar Legea s-a făcut pedagog spre Hristos, dar, ca orice lege, era neputincioasă și nu putea să-l mântuiască și să-l împace pe deplin pe om [cu Dumnezeu].

De aceea, când a venit „plinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut sub….Lege, ca pe cei de sub Lege să-i răscumpere, ca să dobândim înfierea” (Gal. 4, 5). Iar plinirea vremii este chiar Nașterea Preasfintei Fecioare prin Care Dumnezeu avea să se facă om. Maica Domnului este „scara pe care a coborât Dumnezeu” și „puntea de trecere de la pământ la cer”.

Maica Domnului, „din pântecele mamei” ei fiind sfințită – tocmai pentru că a fost rodul multor rugăciuni ale părinților ei, Ioachim și Ana, – a fost afierosită lui Dumnezeu de la o vârstă fragedă. La sărbătoarea Intrării Maicii Domnului în Biserică ascultăm că se psalmodiază „se așează în Sfânta Sfintelor”. Acolo a locuit Preasfânta Fecioară mult timp, acolo s-a hrănit cu hrana Îngerului și, când a ajuns la vârsta matură și a avut logodnic pe Iosif, a primit îmbrățișarea îngerească, învrednicindu-se să spună „da” chemării îngerului, să spună „fie mie după cuvântul Tău”, să primească a se face voia lui Dumnezeu întru ea șii, din acel moment, a devenit cea care, întru toată ființa ei, L-a întrupat pe Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu. Iar astfel, „Cea mai încăpătoare decât cerurile”, Împărăteasa îngerilor, S-a învrednicit să facă pământul Cer.

Întrebare: Sfinții Părinți, vorbind în limbajul teologic și dumnezeiesc al Bisericii, au arătat că „Cea mai înaltă decât cerurile” se află între creat și necreat. Ce înseamnă asta?

Răspuns: Întrebarea asta îmi amintește de cântarea care se psalmodiază în Biserică și care o numește pe Preasfânta „Cea mai cinstită decât Heruvimii și mai slăvită fără de asemănare decât Serafimii” și „mai curată decât strălucirile soarelui”.

Aș vrea acum să vorbesc ceva general despre femei. Așa cum ați spus, Preasfânta Fecioară – după cuvântul Sfântului Grigorie Palama – este „hotarul dintre firea creată și cea necreată”, și nimeni nu poate să vină la Dumnezeu, decât prin Maica Domnului. Aceasta este slava omenirii, este „slăvita Maică Fecioară”, prin care „toată creația se vestește”. Și, de asemenea, ea este Maica noastră, care ne-a hrănit și ne-a alăptat cu Harul și cu Raiul, în timp ce cea dintâi [femeie], Eva, ne-a alăptat cu răzvrătirea, patimile și moartea.

Preasfânta, după cum ne sugerează și termenul, este deasupra tuturor sfinților, pe care îi întrece prin neprihănire, smerenie și ascultare. Pot fi mari Sfântul Ioan Botezătorul, Sfântul Apostol Pavel și Sfinții Apostoli în general, Părinții Bisericii, mărturisitori și martiri, însă nimeni nu se poate compara cu Preasfânta Născătoare de Dumnezeu. De aceea, vedem că frumusețea și lumina care vine din Preasfânta este „dinlăuntru”, este „rodul pântecelor ei”, este acea Frumusețe care a născut Lumina neapusă, pe Însuși Fiul lui Dumnezeu, și care ne luminează problemele, greutățile și întreaga noastră viață.

Revin la ceea ce am spus puțin mai devreme, anume că aș vrea să vorbesc despre femei. Cum vom cinsti femeia, vom găsi răspunsul în Biserica Ortodoxă, luminați de Lumina Care S-a născut din Născătoarea de Dumnezeu, [Lumină Care este] Dumnezeu-Omul. Și vedem că astăzi femeile vor să aibă un loc însemnat în Biserică. Dar unde poate ajunge femeia, ne-a arătat Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, devenind „Cea mai cinstită decât Heruvimii și mai slăvită fără de asemănare decât Serafimii”. Și dacă sunt mari Apostolii și arhiereii, cine poate să fie mai mare decât Preasfânta; și chiar dacă Preasfânta este mai mare decât arhiereii, nu a devenit totuși nici diacon, nici preot și nici episcop. Vedem, deci, că femeile nu devin diaconi sau preoți, nu pentru că sunt defavorizate în Biserică, ci pentru că sunt cinstite foarte mult.

Astfel, se adeverește ceea ce spune Sfântul Apostol Pavel despre sine: când sunt slab, atunci sunt tare, și când sunt smerit, atunci sunt slăvit. Prin urmare, firea slabă se arată a fi puternică, chiar foarte puternică în Biserică, prin ascultare și prin smerenie, aplicate și trăite de Sfinți, și întruchipate mai ales Preasfânta Născătoare de Dumnezeu.

Întrebare: Părinte Vasilie, într-o cântare spunem „peretele cel din mijloc al vrajbei surpându-l”. La ce se referă cuvintele acestea?

Răspuns: Cred că este vrăjmășia dintre diavol și Dumnezeu, dintre răzvrătire și ascultare. Și noi, prin încălcare, l-am urmat pe diavol, și nu pe Dumnezeu, imaginându-ne că am putea ajunge la sfințenie, prin păcat, și la îndumnezeire, urmându-l pe diavol. Astfel s-a creat această prăpastie, acest zid lăuntric care ne desparte de Dumnezeu.

A fost nevoie de un om luminat, neprihănit, smerit, preasfânt care să înțeleagă că prin ascultare ajungem la libertate, prin smerenie ajungem la slavă și, aș spune, prin feciorie și prin dăruire totală față de Dumnezeu, ajungem la căsătorie și la unirea adevărată și desăvârșită cu Dumnezeu.

Întrebare: Părinte Vasilie, venind din Grădina Maicii Domnului (Sfântul Munte) în Cipru, unde multe Biserici și mănăstiri poartă hramul Maicii Domnului, cum vă simțiți?

Răspuns: Este adevărat că am venit în Cipru, invitat și cu dispoziție sufletească să vorbesc despre Maica Domnului. Sunt impresionat să văd câte icoane făcătoare de minuni ale Preasfintei Născătoare de Dumnezeu aveți în bisericile și în casele voastre, voi ciprioții, încât aș putea spune despre Cipru că este Insula Preasfintei.

Dar ceea ce m-a impresionat mult, și îl consider un dar al Maicii Domnului, a fost vizita pe care am făcut-o în satul Orá. Aici am văzut o biserică din piatră, foarte mare și frumoasă, unde am mers să ne închinăm. Am cerut deci să vină paracliserul, ne-am închinat la icoanele catapeteasmei, am intrat în Sfântul Altar și ieșind, am văzut o icoană a Maicii Domnului pe peretele din partea stângă a Bisericii. Era o icoană veche și foarte frumoasă. În timp ce ne închinam, paracliserul, un om de cinste, mai în vârstă, din sat, mi-a spus în mod firesc un cuvânt, care avea tot înțelesul și conținutul tainei Preasfintei Fecioare: „Este frumoasa noastră Împărăteasă. Sănătoase fie mâinile care au zugrăvit-o”.

Împărăteasa Ciprului este Maica Domnului, iar Maica Domnului este frumoasă; și frumoasă o numesc Proorocii, Sfinții Părinți și imnurile Bisericii. Iar această frumusețe a Maicii Domnului, atât de mult a iubit-o Dumnezeu, încât S-a făcut Om. Frumusețea Maicii Domnului este frumusețea smereniei și a neprihănirii, care îl mântuiește pe om și lumea întreagă. Iar această frumusețe este „adevărată și vrednică de iubire”, așa cum spune Sfântul Vasile cel Mare, este însuși harul necreat a lui Dumnezeu, este însăși dumnezeirea.

De aceea, când am simțit această frumusețe, acest har, care există în întreaga insulă a Maicii Domnului, m-am emoționat în mod deosebit. Și cine nu s-ar emoționa când ar vedea că Maica Domnului trăiește printre noi și că Biserica Ortodoxă este cu adevărat trupul lui Hristos. Și nu de la un prooroc sau de la un Sfânt Părinte al Bisericii, ci de la un simplu om, de la un om de la țară, am auzit acest mare cuvânt: „Împărăteasa noastră este frumoasă”, și Ea va mântui Ciprul și întreaga lume.

Interviu acordat unui post de radio din Cipru, în luna mai 1989