Noul Mucenic Ilarion din Creta

Sfântul Mucenic Ilarion s-a născut în Heraklion, din Creta, primind la botez numele Ioan. A avut patru surori, iar părinții săi l-au învățat cu multă osârdie Sfintele Scripturi.

Pe când era copil, Ioan a plecat în Constantinopol împreună cu unchiul său, care era medic. Vreme de zece ani a locuit lângă unchiul său, însă acesta nici medicină nu l-a învățat, nici grijă nu i-a purtat nepotului, astfel că Ioan a fost nevoit să plece din casa unchiului său și să se angajeze ca vânzător la un negustor, originar din Hios, care mai avea încă un alt lucrător. Odată, negustorul a trebuit să lipsească de la magazin și să meargă în patria sa natală, în Hios. Când s-a întors, cei doi angajați au dat socoteală negustorului pentru perioada de timp în care lipsise, însă acesta a considerat că banii pe care îi încasaseră cei doi lucrători nu corespundeau cu valoarea mărfurilor pe care le vânduseră și că lipseau treizeci de groși, cu toate că înainte de a pleca nu făcuseră un socoteală a mărfurilor. Suspiciunile și amenințările negustorului se îndreptau împotriva lui Ioan. Acesta a mers să-i ceară ajutor unchiului său, însă acesta nu l-a primit.

Cuprins de deznădejde, s-a dus la palatul sultanului pentru a o întâlni pe Validé Sultana, regina mamă. Mai întâi, s-a înfățișat înaintea reprezentantului diplomatic Merzán Agás, pe care îl cunoștea și, după ce i-a povestit cele întâmplate, consilierul, profitând de ocazie, l-a sfătuit să renunțe la credință, promițându-i multe.

Ioan, în suferința sa sufletească și prin uneltirea diavolului, a acceptat. Agá, plin de bucurie, l-a prezentat mamei sultanului, iar aceasta la rândul ei, sultanului. I-au făcut îndată tăierea împrejur, l-au îmbrăcat cu haine strălcitoare și l-au încredințat unui hoge, ca să-l învețe credința musulmană.

După trei zile, tânărul și-a venit în fire și, căindu-se din adâncul inimii, căuta prilej să fugă de la palat. Într-adevăr, a reușit să plece în Crimeea, unde a rămas zece luni, dar neputându-și găsi liniștea din cauza lepădării sale, s-a decis să se întoarcă în Constantinopol ca să-L mărturisească pe Hristos. Mai mulți părinți înduhovniciți l-au sfătuit însă, să meargă în Sfântul Munte.

A plecat la Mănăstirea Iviron și, apoi, la Schitul Sfintei Anna, în Sfântul Munte, unde ieromonahul Visarion, uns de însuși Sfântul Nou Mucenic Luca, l-a primit și i-a stabilit un canon cu post și nevoință aspră. După o vreme, Ioan a fost tuns în monahism cu numele Ilarion. Într-o dimineață, Ilarion i-a spus Bătrânului că se simte pregătit să-l mărturisească pe Hristos. Gheronda i-a încuviințat gândul cel bun și au plecat împreună în Constantinopol, unde, după ce l-a împărtășit cu Sfintele Taine, s-au înfățișat înaintea sultanului.

La scurt timp după ce am devenit musulman – i-a spus Ilarion sultanului – am regretat amarnic și imediat am părăsit întunericul înșelării și m-am întors la Lumina adevărului, de ceea osândesc mărturisirea și credința voastră. Am fost și sunt creștin și nu recunosc salavátul [mărturisirea de credință musulmană]. Apoi, aruncând de pământ turbanul, și-a pus pe cap scufia neagră, pe care o avea ascunsă la piept.

Văzând agá hotărârea lui fermă, a poruncit să fie închis și supus la chinuri grele, încât toate oasele i-au fost sfărâmate, iar în cele din urmă, i-au tăiat capul, primind două cununi, a nevoinței și a martiriului, în Constantinopol, pe 20 septembrie 1804.

Odată, Gheronda Visarion a fost chemat de o familie creștină și, în timp ce le binecuvânta copii, unul dintre aceștia, o fetiță de aproximativ opt ani, care avea un demon ascuns, s-a înnegrit și, zbătându-se, a căzut la pământ. Gheronda avea la el puțin sânge de la Sfântul, dar până să o ungă pe fată, demonul a ieșit din ea și aceasta s-a ridicat sănătoasă.

Pentru rugăciunile Mucenicului Tău Ilarion, Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-ne pe noi! Amin.