Patimile, bolile sufletului – 3. Ce este binele şi răul şi cum lucrează?
14 September 2013
Binele este Dumnezeu însuşi, toate câte vin de la El şi toate câte sunt în preajma Lui. Binele se I găseşte şi în persoana omenească, înainte de cădere şi după, în replăsmuirea firii realizată prin sfinţenie. Binele mai este noţiunea de dreptate, de raţional şi relaţia dintre ele. Este deplina absenţă a iraţionalului, a vicleniei şi a pervertirii.
Dimpotrivă, răul este pervertirea şi desfiinţarea celor pe care le-am spus despre bine. Toate cele ce provin din el sunt părţi şi mădulare ale morţii, „trupul morţii” însuşi, şi îl au ca părinte şi izvoditor pe diavol şi pe multele sale unelte.
Iar dintr-o anumită perspectivă binele este existenţă şi fiinţă, de vreme ce este persoană şi îşi are originea în Dumnezeu, iar pe de altă parte răul nu există ca fiinţă şi ca lucru, ci s-a ivit ca parazit din lipsa binelui, exact aşa cum întunericul apare prin absenţa luminii. Răul este prin sine „nefiinţă” şi inexistent şi, prin urmare, nu trebuie să constituie un pericol şi să înfricoşeze. Propria noastră nepăsare şi trădare îi dă existenţă. Se aseamănă cu cel care stinge lumina şi îl acoperă întunericul.
Cuvântul lui Dumnezeu, Adevărul în sine, spune această realitate: „Cine nu este cu Mine este împotriva Mea, şi cine nu adună cu Mine risipeşte” (Matei 12, 30). La acest lucru face aluzie iarăşi atunci când ne cheamă să rămânem împreună cu El, Care este binele absolut. „Rămâneţi în Mine şi Eu în voi… Cel ce rămâne în Mine şi Eu în el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteţi face nimic” (Ioan 15, 4-5).
