Relicvariul athonit de la Biserica Sfintei Cruci și a Sfântului Vasile din București
14 September 2013
Biserica Sfintei Cruci și a Sfântului Vasile din București
Cel mai important odor al bisericii Sfintei Cruci şi a Sfântului Vasile cel Mare din București este Sfânta Raclă în care se găsesc o bucăţică din Lemnul de viaţă dătător al Sfintei Cruci pe care s-a răstignit Mântuitorul Iisus Hristos şi părticele din Sfintele Moaşte a Sfântului Ioan Botezătorul, a Sfântului Mc. Trifon, a Sfântului M. Mc. Gheorghe, a Sfântului Mc. Teodor Tiron, a Sfântului Sf. Mc. Elefterie, a Sfântului Sf. Mc. Haralambie, a Sfintei Marei Mucenițe Parascheví [Romana].
Modul în care au poposit aici sfintele odoare este învăluit în taina deoarece documentele încă se lasă aşteptate. Totuşi, ştim că acestea au stat o bună parte de timp ascunse într-o nişă din Sfântul Altar, până când, după 1990, au fost puse spre închinare fie de Părintele Pavel Mărăcine, fie de părintele Dumitru Vâlcu, la puțină vreme înainte de 1990.
Între anii 1992-1994, părintele Pavel Mărăcine a arătat Sfânta Răcliţă din Lemn sub forma unei coperţi de Evanghelie Părintelui Patriarh Teoctist, dar informaţiile istorice şi modul în care au ajuns în biserică, nu s-au găsit consemnate până în prezent. Până în zilele noastre descoperiri ale unor izvoare legate de parcursul acestor preasfinte odoare nu am aflat. Ne rezumăm momentan în a prezenta câteva posibilităţi rezultate dintr-o analiză arheologică coroborată cu câteva informaţii istorice, cu privire la modul ajungerii lor pe pământ românesc.
Pe spatele îmbrăcăminţii din argint şi aur a Lemnului Sfintei Cruci am găsit o inscripţie în limba greacă ce face referire la “Egumenul Macarie Dohiaritul – 177…” Ceea ce înseamnă că un anume stareţ al Mănăstirii Dohiariu din Sfântul Munte Athos s-a îngrijit de confecţionarea Sfintei Răcliţe şi probabil a purtat-o cu sine în Ţara Româneasca unde va fi apelat la mila domnitorului, a boierilor şi a credincioşilor pentru dobândirea de ajutoare financiare în vederea restaurării şi rectitorii Mănăstirii Dohiariu.
Acest lucru explică şi faptul că această Sfântă Racla a fost confecţionată precum o carte ce putea fi uşor transportată în desaga stareţului şi pusă spre închinare. Posibil că anul întocmirii raclei să fie 1770 (cifra 0 am pus-o noi pentru că în locul acela se afla o gaură de la un cui de a străbătut argintul şi am presupus-o). După cifre mai sunt câteva litere ce trebuiesc descâlcite, probabil luna. [Înclinăm să credem că răclița a fost confecționată dintr-o îmbrăcăminte veche a unei Sfinte Evanghelii, adaptate pentru a adăposti sfinteșe moaște și Cinstitul Lemn, n. ed.]
O altă posibilitate ar fi ca aceasta Raclă să fi fost plătită de un boier (ca ajutor pentru Mănăstirea Dohiariu), sau, de ce nu, de un domnitor, pentru o anumită biserică sau mănăstire, iar stareţul Macarie să o fi lăsat ca mulţumire, ori să fi fost adusă aici.
Pentru a determina valorarea Sfintei Racle au fost chemaţi câţiva bijutieri care să ateste valoarea metalului, a pietrelor şi a lucrăturii. Toţi cei ce au cercetat Sfânta Racla ne-au asigurat de lucrătură în cizelura foarte veche în tabla de argint aurit precum şi de existenţă pe cele două coperţi de Evanghelie a pietrelor preţioase şi semipreţioase. Astfel se găsesc 4 safire mari, smaralde, granate, rubine şi topaz, precum şi perle. Sfânta Cruce este înconjurata de un şirag de pietre preţioase sau semi-preţioase. Nu se putea pune în aşa cinste o simplă bucata de lemn. Sub îmbrăcămintea de argint unde se afla Sfânta Cruce am descoperit o pictură bizantină în miniatură foarte valoroasă a Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena precum şi a doi îngeri în zbor înconjurând Sfânta Cruce. Pictura a fost evaluată şi restaurată,â de dl. prof. Dorin Handrea cu ocazia reaşezării Sfintelor Moaşte şi a pregătirilor pentru a fi aşezate în noua racla în luna august 2011. Pictură este în vopsea de aur sau cu foiţă de aur – foarte frumoasă.
Istoric adunat şi prelucrat de Pr. dr. Cristian Trandafir
