Septembrie negru, 1955

Oare câți dintre noi au citit sau măcar au auzit ceva despre evenimentele care s-au petrecut pe 6-7 septembrie 1955, în sânul Comunității grecești din Constantinopol, când au fost încălcate drepturile omului și drepturile politice, au fost distruse case, au fost profanate biserici, toate acestea în numele urii naționaliste, a fanatismului religios și invidiei economice? Aceste evenimente au reprezentat începutul sfârșitului Comunității de roméi din Oraș.

În 1954-55, atunci când a izbucnit chestiunea cipriotă, atmosfera – până atunci pozitivă – dintre Atena și Ankara s-a schimbat brusc și radical, iar relațiile greco-turce au intrat în impas. Aceste tensiuni s-au răsfrânt și asupra elementului grec-ortodox din Turcia. Diplomația turcească era hotărâtă să folosească Patriarhia Ecumenică și minoritatea ortodoxă ca mijloc de constrângere a Greciei în chestiunea cipriotă.

Patriarhul Athinagóras se roagă în fața Sfintei Mese a Bisericii Panaghía Veligradíou (Belgratcapú), din care au mai rămas numai ruinele [© Dimítrios Kaloúmenos – Arhiva diplomatică și istorică a Ministerului de Externe al Greciei]

Intențiile nu tocmai pașnice ale turcilor s-au manifestat în mod vădit la începutul lui septembrie 1955, în cadrul Întrunirii de la Londra dintre Miniștrii de Externe ai Greciei, Marii Britanii și Turciei, care s-au întrunit pentru a discuta chestiunea cipriotă. Pe 6 septembrie 1955, diverse organizații naționaliste au organizat în Constantinopol și Smyrna mai multe manifestații, prin care încercau să întărească poziția Turciei în cadrul chestiunii cipriote. În paralel, în grădina aflată între casa natală a lui Kemal Ataturk și Consulatul turc din Tesalonic a explodat o bombă. Această știre, publicată în aceeași zi în presa din Constantinopol, a aprins spiritele în rândul diverselor organizații care au început să se dedea la acte de violență împotriva roméilor. Toate acestea erau urmărite și coordonate de către Primul Ministru Menderes și oficialii guvernului său.

Magazine distruse și lucruri aruncate pe drumuri în Gitsek Kaldirim [© Dimítrios Kaloúmenos – Arhiva diplomatică și istorică a Ministerului de Externe al Greciei].

Întregul plan de acțiune fusese dinainte stabilit cu exactitate și urma să se desfășuare în trei etape, fiind pus în practică de către grupuri formate din 15-50 de persoane. Fiecare grup dispunea de liste cu casele și magazinele grecești care trebuiau distruse. Primul val spărgea ușile, vitrinele și rulourile metalice. Al doilea dădea buzna înăuntru și arunca în drum tot ce se putea: obiecte, alimente, haine, etc, și spărgea cutiile de bani. Al treilea val «desăvârșea» procesul de distrugere. Pe drumurile principale, asfaltul era acoperit de un strat gros de aproximativ jumătate de metru, format din diverse lucruri: mobilă, alimente, etc.

«Noaptea de 6 septembrie va rămâne mereu în memoria mea. […] În acea seară am auzit un vuiet puternic din partea de vis-a-vis, Kerátion, care se apropia din ce în ce mai mult. La un moment dat, ne-am dat seama că sunt turci și ne-am încuiat toți în case. Ajunși în fața ușii noastre, au încercat să o spargă. […] De frică, am ieșit în drum. Aceia, înarmați cu cazmale, spărgeau tot în calea lor, chiar și obloanele caselor. Luau cu ei tot ce li se părea mai de preț. Speriați, am alergat să ne adăpostim în casa socrului meu, care locuia în alt cartier. Însă turcii trecuseră și pe acolo. Lăsaseră în urma lor un morman de ruine. Ne-am întors acasă și am început să ne plângem soarta. Viața noastră în Oraș (Constantinopol) se terminase în acea seară. Am strâns ce mai rămăsese și am plecat. Nimănui nu i-a păsat de noi. Numai lui Dumnezeu» (Sotíris Misailídis, martor ocular).

Într-un interval de numai câteva ore, patruzeci și cinci de cartiere grecești au fost incendiate sau vandalizate. Casele, magazinele, bisericile, cimitirele au fost transformate în ruine. 16 greci și-au pierdut viața, iar 200 de femei au fost violate. Bilanțul prăpădului a fost următorul: au fost distruse 73 de biserici ortodoxe, 8 paraclise, 2 mănăstiri, 26 școli grecești, 5 instituții sportive și de educație, 1004 case, 4348 magazine, 26 farmacii, 21 fabrici și 110 hoteluri și restaurante.

Magazine distruse și lucruri aruncate pe drumuri în Gitsek Kaldirim [© Dimítrios Kaloúmenos – Arhiva diplomatică și istorică a Ministerului de Externe al Greciei].

Așa cum s-a dovedit în tribunalele turcești câțiva ani mai târziu, bomba din Tesalonic fusese pusă de un angajat al consulatului turcesc și un student musulman din Komotiní, la comanda consulului turc.

Guvernul turc Menderes, nu numai că a încercat să mușamalizeze implicarea sa în evenimentele din septembrie și nu i-a despăgubit pe cei care căzuseră victime atacurilor turcești, ci și-a înăsprit mai tare politica față de minoritatea grec-ortodoxă. Orice fel de manifestație culturală, chiar și folosirea limbii grecești în spațiile publice era considerată un act anti-turcesc. Mulți roméi au fost acuzați pe nedrept și expulzați din Constantinopol. Printre aceștia s-a numărat și vestitul fotograf al Patriarhiei Ecumenice, Dimítrios Kaloúmenos, care a surprins actele de violență din 6-7 septembrie în 1500 de poze, un material de arhivă unic, care ne prezintă în imagini dezastrul din 1955.

Interioriul unei biserici după «curățenia» făcută de turci…

Așa cum era de așteptat, după evenimentele dureroase din septembrie 1955, teama și panica s-au instalat în sânul comunității grec-ortodoxe. Dintr-o dată, s-a creat o mentalitate a emigrării și din ce în ce mai mulți greci au început să părăsească Turcia…

A consemnat: Stylianís Kalentákis, Arheolog

Bibliografie:
Al. Alexandrís, Ελληνορθόδοξη μειονότητα στην Τουρκία (Minoritatea grec-ortodoxă din Turcia), I.E.E., vol. XVI, Atena 2000, pp. 510-512.
Spíros Vryónis, Ο μηχανισμός της καταστροφής. Το τουρκικό πογκρόμ της 6ης-7ης Σεπτεμβρίου 1955 και ο αφανισμός της Ελληνικής Κοινότητας της Κωνσταντινούπολης, Αθήνα 2007.

Sursa: revista  Εν Εσόπτρου a Mitropoliei Gortynei și Arkadiei, Iulie-Septembrie 2007.