Noua Muceniță Achilina din Zaglivéri

Sfintele Noi Mucenițe Kyranna și Achilina

Mucenița Fecioară a lui Hristos, Achilína, era de loc din satul Zaglivéri și avea părinți evlavioși. Zaglivéri, un sat de pe lângă Tesalonic, era în perioada otomană un sat mixt, locuit de turci și de roméi (creștini ortodocși).

Într-o zi, tatăl Achilinei s-a certat cu un turc, s-au încăierat și l-a lovit pe turc de l-a omorât. A fost prins și dus la Pașă, în Tesalonic. Acolo, de frică și pentru a scăpa de pedeapsa cu moartea, s-a făcut musulman. Pe atunci, Achilína era încă o copilă. Mama ei a rămas creștină și o sfătuia și pe aceasta să rămână neclintită în credința în Hristos, chiar dacă ar trebui sa fie chinuită și să moară. Când Achilina a mai crescut, turcii îl îmboldeau pe tatăl ei să o silească să treaca la Islam, iar acela le spunea: „Când vreau, o s-o trec la musulmani”. Și pentru că presiunea continua, într-o zi, pe când Sfânta era de optsprezece ani, a chemat-o tatăl său și i-a spus: „Copila mea, deoarece ceilalți turci mă întreabă în fiecare zi când o să te turcești și pentru că într-o zi tot o să se întâmple aceasta, fă-o azi, mai devreme, ca să nu mă mai supere pe mine în fiecare zi”. Atunci Sfânta, cu mult curaj, i-a răspuns: „Crezi cumva că am puțină credință ca și tine, să mă lepăd de Ziditorul și Făcătorul meu, de Domnul Iisus Hristos, Care a îndurat pentru noi răstignire și moarte? Așa ceva n-o să se-ntâmple. Eu sunt gata să rabd orice chin, chiar și moartea pentru dragostea Hristosului meu”.

Când tatăl acesteia le-a făcut cunoscute turcilor cele spuse, aceștia au trimis imediat oameni pentru a o prinde și a o duce la judecată. Mama ei, văzându-i pe cei trimiși, a chemat-o pe Sfântă și i-a zis: „Copila mea, a sosit ceasul pentru care te-am povățuit în fiecare zi. Copila mea, fă ascultare: să rabzi cu bărbăție chinurile pe care o să le înduri și să nu te lepezi de Hristos”. Sfânta, cu lacrimi, i-a răspuns: „Nu îți fie teamă, mama mea, și eu același țel am. Dumnezeu să fie de ajutor, iar tu să te rogi”. Și așa s-au despărțit. Trimișii au legat-o pe Sfântă și au dus-o la judecată, iar mama își urma iubita ei fiică.

La judecată nu au îngăduit intrarea mamei. Au adus-o pe Achilína în fața judecătorului și i-a spus: „Bre, te faci turcă?”, la care Sfânta a răspuns: „Nu, nu mă fac. Nu o să se întâmple niciodată să îmi las credința mea și pe Stăpânul meu, Hristos”. Judecătorul a poruncit să îi dea jos îmbrăcămintea și să o lase doar în cămașa femeiască ce-i ajungea până la genunchi, să o lege de un stâlp și să o bată cu varga.

După prima bătaie, au dezlegat-o și au condus-o în fața judecătorului. Turcii de față, împreună cu judecătorul, au început să se străduiască prin diferite făgăduințe, lingușiri și daruri să o determine să devină musulmană. Văzând statornicia Sfintei, judecătorul a poruncit să fie bătută pentru a doua oară, vreme mai îndelungată, până i se rupse cămașa și a rămas dezbrăcată de tot. Pentru a doua oară au condus-o la judecător: „Nu ți-e rușine, bre, să te porți așa dezbrăcată în fața atâtor oameni?”, îi spuse judecătorul. „Ori te turcești, ori îți rup oasele unul câte unul!” „Dar ce-aș putea pofti de la credința voastră, îi răspunse Sfânta? Să mă lepăd de Hristosul meu și să cred în care minuni ale credinței voastre? Voi duhniți chiar și când încă sunteți în viață!”.

Atunci judecătorul s-a aprins de mânie și de rușine și a poruncit să fie bătută fără milă pentru a treia oară. Au bătut-o atât de tare, încât a rămas aproape moartă. Pământul s-a înroșit de la sângele ei, iar bucăți din carnea ei cădeau pe jos. Au dezlegat-o și au pus-o în brațele unui creștin care se afla de față, să o ducă la casa ei. Mama ei s-a apropiat să o îmbrățișeze, întrebând-o: „Ce-ai făcut, copila mea?” Sfânta, cu mare greutate și de-abia putând să-și deschidă ochii, aflându-se în ultimele clipe de viață, i-a răspuns: ”După cum ne-am vorbit, mamă, mi-am păstrat credința”. Mama și-a ridicat mâinile și ochii la cer, slăvind pe Dumnezeu, iar Sfânta și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu, luând cununa muceniciei.

Sfintele ei Moaște imediat au izvorât mir bine mirositor. Era atât de multă mireasmă, încât a umplut tot drumul pe unde treceau cu Moaștele pentru a le îngropa. Seara, pe mormântul Sfintei Achilina a coborât lumină cerească, încât creștinii să slăvească pe Dumnezeu și să-și întărească credința.

Sfânta Nouă Muceniță Achilina luat moarte mucenicească în ziua de 27 septembrie 1764.