Botez în sălaşul demonilor

În urmă cu câţiva ani, menţionam o oportunitate pe care o consider aproape o minune: aceea de a intra într-o închisoare şi de a aduce un deţinut la credinţa ortodoxă. Am descris acel eveniment în articolul Must Have Been An Angel.  Mi se părea că un înger trebuie că a deschis porţile închisorii şi inimile celor din administraţia închisorii, pentru a îngădui săvârşirea Sfintei Liturghii şi încreştinarea deţinutului.

Acum, cinci ani mai târziu, intrarea lui Daryl întru Ortodoxie îşi aduce roadele ei, el devenind naşul de botez al altui deţinut din închisoare, Michael H. Parcursul lui Michael spre Ortodoxie a fost unul anevoios, după ce a rătăcit vreme de mulţi ani în sălbăticia Păcatului, în sălaşul demonilor.

În numele Tău, Doamne, Dumnezeul adevărului, şi al Unuia‑Născut Fiului Tău şi al Duhului Tău celui Sfânt, pun mâna mea pe robul Tău acesta, Michael Polycarp, care s‑a învrednicit a scăpa către numele Tău cel sfânt şi a se păzi sub acoperământul aripilor Tale. Depărtează de la dânsul înşelăciunea cea veche şi‑l umple pe el de credinţa cea întru Tine, de nădejde şi de dragoste, ca să cunoască că Tu eşti Unul Dumnezeu, Dumnezeu adevărat, şi Unul‑Născut este Fiul Tău, Domnul nostru Iisus Hristos, şi Duhul Tău cel Sfânt. Dă‑i lui să umble în toate poruncile Tale şi cele plăcute Ţie să păzească; că de va face omul acestea, viu va fi printr‑însele. Scrie‑l pe dânsul în cartea vieţii Tale şi‑l împreună cu turma moştenirii Tale.

Spovedania lui Michael, pe care a făcut-o înainte de botez, a fost una dintre cele mai rele pe care le-am auzit în mai mult de 30 de ani de spovedanie, dar, în acelaşi timp, cea mai bună. Îşi făcuse un rechizitoriu serios al conştiinţei, ajutat de activitatea pe care o are în cadrul Organizaţiei Alcoolicilor Anonimi. În nici un caz, viaţa sa nu i-ar fi îngăduit să spună, împreună cu fariseul, “Doamne, îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni: răpitori, nedrepţi, adulteri sau ca şi acest vameş” (Luca 18, 11). Viaţa lui nu fusese una de indiferenţă la adresa lui Dumnezeu, ci una de ostilitate faţă de Creator. Şi totuşi, în închisoare l-a întâlnit pe naşul său, un om care avea ceva după care el înseta. Aşa că a renunţat la rău şi la satana pentru a-L urma pe Hristos.

Ceartă‑te pe tine, diavole, Domnul, Cel ce a venit în lume şi S‑a sălăşluit între oameni ca să surpe tirania ta şi pe oameni să‑i izbăvească; Cel ce pe lemn puterile cele potrivnice a biruit, soarele întunecându‑se şi pământul clătinându‑se, mormintele deschizându‑se şi trupurile sfinţilor sculându‑se; Care a zdrobit cu moartea pe moarte şi a surpat pe cel ce avea stăpânirea morţii, adică pe tine, diavole. Juru‑te cu numele lui Dumnezeu, Care a arătat pomul vieţii şi a rânduit heruvimi şi sabie de foc ce se întorcea de‑l străjuia; cutremură‑te şi te depărtează. Căci te jur cu numele Aceluia care a umblat ca pe uscat pe valurile mării şi a certat viforul vânturilor; a Cărui căutătură seacă adâncurile şi groaza Lui topeşte munţii; că Acela şi acum îţi porunceşte prin noi: Teme‑te, ieşi şi te depărtează de la zidirea aceasta şi să nu te întorci, nici să te ascunzi în el, nici să‑l întâmpini pe el, nici să lucrezi împotriva lui, nici noaptea, nici ziua, nici dimineaţa, nici la amiază. Ci te du în iadul tău, până în ziua cea mare gătită Judecăţii.

Michael a găsit putere şi inspiraţie la Sfântul Mare Mucenic Policarp, pe care l-a ales ca sfânt protector. Atunci când a scuipat asupra satanei, i se putea vedea credinţa, determinarea şi fermitatea.

Dumnezeul cel sfânt, Cel înfricoşător şi slăvit, Cel ce este în toate lucrurile şi în tăria Sa neajuns şi nepătruns, Cel ce mai înainte ţi‑a rânduit ţie, diavole, pedeapsa muncii de veci, prin noi nevrednicii robii Lui îţi porunceşte ţie şi la toată puterea cea împreună cu tine lucrătoare, să te depărtezi de la noul însemnat cu numele Domnului nostru Iisus Hristos, Adevăratul nostru Dumnezeu. Juru‑te dar, întru tot viclene şi necurate şi spurcate şi urâte şi duhule străine, cu puterea lui Iisus Hristos, Care are toată puterea în cer şi pe pământ, Cel ce a zis duhului celui mut şi surd: Ieşi din om şi de acum să nu mai intri într‑însul. Du‑te; cunoaşte‑ţi puterea ta cea deşartă, care nici peste porci n‑a avut stăpânire.

Icoană pictată de Daryl

Concomitent, în aceeaşi sală comună din închisoare în care săvârşeam botezul, se aflau şi satanişti şi wiccani care aveau şi ei acces la acel spaţiu. La mică distanţă de noi, ei îşi săvârşeau propria ceremonie, în sunet de tobe. Închisoarea este, într-un fel, microcosmosul societăţii şi, cumva, îi selectează şi îi întăreşte pe cei ce vor să sfideze orice autoritate. Ea este sălaşul demonilor personali pentru mulţi din cei ce locuiesc în acele dormitoare. Iar în vreme ce unii invocau spirite păgâne şi demoni, Michael tocmai renunţa la acestea în viaţa lui.

Stăpâne Doamne, Cel ce eşti, Cel care ai făcut pe om după chipul şi după asemănarea Ta şi i‑ai dat lui putinţa de a dobândi viaţa de veci; după aceea, căzând prin păcat, nu l‑ai trecut cu vederea, ci ai rânduit mântuire lumii prin întruparea Hristosului Tău; însuţi primeşte în împărăţia Ta cea cerească şi făptura aceasta a Ta pe care ai izbăvit‑o din robia vrăjmaşului. Deschide‑i lui ochii gândului, ca să strălucească în el lumina Evangheliei Tale. Însoţeşte viaţa lui cu înger de lumină, ca să‑l izbăvească pe el de toată bântuiala potrivnicului, de întâmpinarea celui viclean, de demonul cel de amiază şi de năluciri rele.

Nu-mi amintesc vreo altă dată în care cuvintele exorcismului să aibă atâta înţeles şi atâta putere precum atunci, în acea capelă în care zei şi demoni de toate felurile erau chemaţi prin rugăciuni. Întreaga slujbă a botezului a luat un cu totul alt înţeles şi o cu totul altă putere în acea încăpere auxiliară de la etajul cel mai de jos al închisorii. Nu era naosul strălucitor de curat al vreunei biserici, tăcut şi plin de icoane. Mai degrabă, oamenii din jur vorbeau, iar unii curioşi se opriseră să observe şi să se amuze. O singură icoană mică, pierdută în vastitatea spaţiului acelei încăperi. Wiccanii şi sataniştii slujind cu tobe în colţul opus al camerei. Într-o încăpere de alături, alţi deţinuţi ce alcătuiau o formaţie rock, cântau la instrumente. Nici un bebeluş inocent, recent născut, proaspăt şi fără de păcate. Fără bunici încântaţi care să gângurescă pe limba bebeluşului. Păcate adevărate, un păcătos foarte experimentat, dar şi pocăinţă adevărată. Alţi trei deţinuţi veniţi la botezul lui Michael cântau fiecare „Doamne Miluieşte!”, şi deşi nu alcătuiau o strană armonioasă, fiecare dintre ei cunoştea faptul că a primi îndurarea lui Dumnezeu este un dar atât de mare.

Depărtează de la dânsul pe tot vicleanul şi necuratul duh, care se ascunde şi se încuibează în inima lui: duhul înşelăciunii, duhul vicleşugului, duhul slujirii idoleşti şi a toată lăcomia, duhul minciunii şi a toată necurăţia, care lucrează după învăţătura diavolului. Şi‑l fă pe el oaie cuvântătoare turmei celei sfinte a Hristosului Tău, mădular cinstit al Bisericii Tale, fiu al luminii şi moştenitor al Împărăţiei Tale. Ca după poruncile Tale vieţuind şi păzind pecetea nestricată şi ferind veşmântul neîntinat, să dobândească fericirea sfinţilor în Împărăţia Ta.

“Fiu al luminii”. Aceste cuvinte, mi-a mărturisit apoi Michael, i-au umplut mintea în acele momente. Niciodată nu se gândise la el însuşi ca la un fiu al luminii, dar a realizat pe loc cât de bine era să-L îmbrăţişeze pe Hristos şi să primească luminare de la El. Mi-a spus că o pace şi o bucurie au venit peste el, pe măsură ce intra întru trăirea Împărăţiei lui Dumnezeu. Abia aştepta să intre în apele  botezului. Era în a treia zi a ajunării, a postului pe care şi-l asumase în vederea momentului botezului.

Ci Tu, Stăpâne a toate, arată apa aceasta, apă de izbăvire, apă de sfinţire, curăţire trupului şi sufletului dezlegare legăturilor, iertare păcatelor, luminare sufletului, baie de‑a doua naştere, înnoire duhului, har de înfiere, îmbrăcăminte de nestricăciune, izvor de viaţă. Că Tu, Doamne, ai zis: spălaţi‑vă şi vă curăţiţi, scoateţi vicleşugurile din sufletele voastre. Tu ne‑ai dăruit nouă de sus a doua naştere prin apă şi prin Duh. Arată‑Te, Doamne, în apa aceasta şi dă acestuia ce se botează să se schimbe prin ea, să lepede pe omul cel vechi, stricat de poftele înşelăciunii, şi să se îmbrace în cel nou, ce este înnoit după chipul Ziditorului său, ca, fiind împreună‑sădit cu asemănarea morţii Tale prin Botez, să se facă părtaş învierii Tale şi păzind darul Sfântului Tău Duh şi sporind aşezământul harului, să ia plata chemării celei de sus şi să se numere cu cei întâi‑născuţi înscrişi în cer, întru Tine, Dumnezeul şi Domnul nostru Iisus Hristos.

Atunci când botezăm doar copii, nu sesizăm puterea cuvintelor şi simbolurilor botezului, nici noutatea vieţii care înlocuieşte “omul cel vechi”. Atunci când botezăm un adult, însă, trăim cuvintele într-un mod transfigurator, întru putere.

Cel ce ai dăruit robului Tău izbăvire de păcate prin Sfântul Botez şi i‑ai dat lui înnoirea vieţii, Însuţi, Stăpâne, Doamne, binevoieşte să strălucească pururea lumina feţei Tale în inima lui; apără pavăza credinţei lui nebântuită de vrăjmaşi; păzeşte într‑însul nespurcată şi neîntinată haina nestricăciunii cu care s‑a îmbrăcat, păstrând într‑însul, cu harul Tău, nestricată pecetea cea duhovnicească; şi fii milostiv acestuia şi nouă, după mulţimea îndurărilor Tale.

Neofitul Michael Polycarp, părintele Ted şi naşul Daryl

Haina nestricăciunii este Hristos Însuşi întru Care ne îmbrăcăm prin Botez, haina originară de slavă pe care Adam şi Eva au pierdut-o atunci când au păcătuit şi au ajuns să stea goi şi ruşinaţi înaintea lui Dumnezeu. Aşadar, candidatul la botez vine înaintea Domnului după ce şi-a mărturisit păcatul, cu sufletul dezgolit înaintea lui Dumnezeu, întru pocăinţă, dar nu întru ruşine, pentru că Dumnezeu îl iartă pe păcătosul ce se pocăieşte sincer şi-l îmbracă cu haina cea mai bună, veşmântul mântuirii, la fel cum a făcut Tatăl cel iertător cu fiul cel risipitor întors acasă întru pocăinţă (Luca 15, 22).

În cadrul slujbei botezului citim din Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel:

Fraţilor şi surorilor,

Nu ştiţi că toţi câţi în Hristos Iisus ne‑am botezat, întru moartea Lui ne‑am botezat? Deci ne‑am îngropat cu El, în moarte, prin botez, pentru ca, precum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, aşa să umblăm şi noi întru înnoirea vieţii. Pentru că de vreme ce am fost împreună odrăsliţi cu asemănarea morţii Lui, deci vom fi părtaşi şi învierii Lui. Cunoscând aceasta, că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, ca să se nimicească trupul păcatului, pentru a nu mai fi robi ai păcatului. Căci Cel care a murit a fost curăţit de păcat. Iar dacă am murit împreună cu Hristos, credem că vom şi vieţui împreună cu El, ştiind că Hristos, înviat din morţi, nu mai moare. Moartea nu mai are stăpânire asupra Lui. Căci ce a murit, a murit păcatului o dată pentru totdeauna, iar ce trăieşte, trăieşte lui Dumnezeu. Aşa şi voi, socotiţi‑vă că sunteţi morţi păcatului, dar vii pentru Dumnezeu, în Hristos Iisus, Domnul nostru. (Romani 6, 3-11)

Icoană pictată de Daryl

Şi eu am fost reînnoit întru bucurie de botezul lui Michael, văzând puterea transfiguratoare a Împărăţiei lui Dumnezeu prezentă într-o închisoare, printre păcătoşi, chiar dacă demonii erau pe-aproape. Căci Hristos, Domnul nostru a zis: Zic vouă: că aşa şi în cer va fi mai multă bucurie pentru un păcătos care se pocăieşte, decât pentru nouăzeci şi nouă de drepţi, care n-au nevoie de pocăinţă. Zic vouă, aşa se face bucurie îngerilor lui Dumnezeu pentru un păcătos care se pocăieşte. (Luca 15, 7, 10).

Sursa: Părintele Ted Bobosh, Exorcism in the Haunt of Demons.