«Pentru tine s-a junghiat Mielul lui Dumnezeu, iar tu te lepezi?»
5 October 2013
Rostul săvârșirii dumnezeieștii Liturghii este dumnezeiasca Împărtășanie. Liturghia este precum un copac preafrumos, iar rodul, dulcele rod al acestui copac, este dumnezeiasca Liturghie.
Toate în dumnezeiasca Liturghie se săvârșesc pentru ca preotul să iasă ținând Sfântul Potir și să spună: ”Cu frica lui Dumnezeu, cu credință și cu dragoste să vă apropiați”. Dacă însă nu ne apropiem ca să ne împărtășim, atunci ce sens au toate cele preafrumoase care au avut loc ca să se pregătească dumnezeiasca Masă și atâtea rugăciuni ale preotului, pe care le-a rostit pentru dumnezeiasca Împărtășanie?
Repet cuvântul Sfântului Ioan Gură de Aur, care se adresează celor care nu se împărtășesc și le spune: ”Pentru tine s-a junghiat Mielul lui Dumnezeu, iar tu te lepezi?”.
Dar am spus, iubiții mei frați, că, pentru a gusta din dumnezeiasca Împărtășanie, ca aceasta să rodească în noi și să fie cu adevărat comuniune cu Dumnezeu, trebuie să încercăm să ne curățim sufletul de patimile păcătoase. Căci, dacă sufletul nostru este necurat, repet, Dumnezeu nu se poate uni cu noi, pentru că El nu se poate uni cu ceva necurat.
Așa încât, acestea două, iubiții mei, alcătuiesc creștinismul ortodox bine întemeiat: în primul rând, lupta de a ne curăța sufletul de patimile murdare, iar în al doilea rând, împărtășirea cu Trupul și cu Sângele lui Hristos și participarea la Sfintele Taine ale Bisericii.
Spun aceasta, pentru că în Biserica noastră au apărut încă din vechime două erezii în ce privește dumnezeiasca Împărtășanie. Una este cea a lui Varlaam, care insista asupra participării la Preacuratele Taine, fără însă a socoti necesară curăția sufletească. Iar pe de altă parte, erau ereticii masalieni (sau evhiți), care insistau pe nevoință și rugăciune, fără însă a da însemnătate dumnezeieștii Împărtășanii. Aceste două extreme sunt eretice. Dar Sfântul nostru Grigorie Palama, în învățătura sa, îngemăna cele două lucrări și propovăduia viața de nevoință și rugăciune dimpreună cu dumnezeiască Împărtășanie. Înainte de dumnezeiasca Împărtășanie trebuie să postim. Cât însă să postim, acest lucru nu se stabilește prin canoane, ci depinde de sănătatea fiecăruia, de rezistența sa sufletească și trupească, de cât de des se împărtășește și de alți factori. […]
Dumnezeiasca Împărtășanie, iubiții mei, trebuie să o primim cu evlavie și rânduială. Și, desigur, așa trebuie să se întâmple, de vreme ce este vorba de împărtășirea cu Trupul și Sângele lui Hristos, la care privesc cu dorire și frică până și îngerii din cer. Așadar, fără vorbărie, strigăte și îmbulzeală să ne apropiem de dumnezeiasca Împărtășanie. Fiecare să stea liniștit și să se roage întru sine până când îi vine rândul.
Iudeii, când mâncau mielul pascal care preînchipuie dumnezeiasca Împărtășanie, stăteau în picioare și țineau în mână toiagul. La fel se cuvine să fim și noi când ne împărtășim. Toiagul din Vechiul Testament preînchipuie Crucea. Când, așadar, vă vine rândul vostru să vă împărtășiți, să vă faceți mai întâi semnul Crucii, să luați sfântul acoperământ și să îl puneți sub bărbie, ca să fie acoperită distanța dintre gura voastră și Sfântul Potir. Aceasta, ca nu cumva să se întâmple să cadă din linguriță vreo picătură din dumnezeiescul Sânge – păzește-ne, Hristoase, în acel ceas! –, așa încât această picătură să cadă pe acoperământ, iar nu pe jos.
Pentru că, iubiți creștini, a cădea dumnezeiasca Împărtășanie pe jos este un mare păcat. Făcându-vă, așadar, sfânta Cruce, când vă vine rândul la dumnezeiasca Împărtășanie, luați sfântul Acoperământ și vi-l puneți sub bărbie și deschideți bine gura, ca să vă împărtășiți. După ce v-ați împărtășit, vă ștergeți la gură, vă faceți din nou semnul Crucii și faceți loc următorului. Vă rog, creștinii mei, să îi învățați și pe copilași să se împărtășească în același chip, să se împărtășească singuri. Nu este deloc bine să alerge un om mare, ca să ajute să se împărtășească un copil de școală primară. Să îi lăsăm pe copii să se împărtășească singuri.
Am observat că, atunci când îi lăsăm pe copii să se împărtășească singuri, se împărtășesc foarte bine, chiar mai bine decât cei mari. Știu însă că, pentru a reuși acest lucru, copilul are nevoie de sfat bun din partea mamei sale.
