Cuvioasa Metodia din Kimolos

Cuvioasa Metodia, după numele ei de botez Irina, s-a născut pe 10 noiembrie 1865 în insula Kímolos din Arhipelagul Cicladelor, fiind al treilea copil din cei opt ai unei familii evlavioase și temătoare de Dumnezeu.

Încă din copilărie, distingându-se prin evlavie, smerenie și dragoste pentru Biserică, dorea să se dedice cu totul lui Dumnezeu; disprețuia plăcerile lumești și se bucura doar de ceea ce era folositor pentru suflet. Cu toate acestea, părinții Cuvioasei au decis să o căsătorească cu un marinar din Hios, care la scurt timp după căsătorie, în timp ce călătorea cu nava sa, s-a înecat în largul coastelor Asiei Mici. Atunci Irina, după ce a depășit durerea firească provocată de moartea soțului ei, a înțeles că aceasta este chemarea dumnezeiască pentru a-și împlini dorul ei cel mai adânc.

A primit schima îngerească de la arhiepiscopul Metodie din Siros, luând numele Metodia. Apoi, precum cerbul dorește izvoarele apelor (Ps. 41), a urmat cu credință și cu multă dăruire viețuirea monahală, retrăgându-se într-o mică chilie, ce se afla în interiorul castrului din Kímolos, lângă Biserica Nașterii Domnului. Aici, Cuvioasa se dedica în toată vremea studiului Sfintei Scripturi, petrecea în nevoință și rugăciune și, după puțina odihnă necesară, făcea privegheri de toată noaptea, rugându-se cu lacrimi și cu frângerea inimii și ridicându-și neîncetat ochii minții către Mirele Hristos. Postea aspru în toate zilele săptămânii, în afară de sâmbătă și duminică, și ieșea din chilia sa doar pentru a se împărtăși cu Preacuratele Taine la o Biserică din apropiere, sau când era chemată de iubirea față de aproapele. În perioada Postului Mare nu primea nici un vizitator, ci rămânea închisă în chilia sa până la Paște.

Insula Kimolos

Nevoințele sale ascetice și harul tămăduirii care i-a fost dat de Dumnezeu, au devenit curând cunoscute nu numai în Kímolos, ci și în insulele din împrejurimi. Pentru a evita orice ispită, Cuvioasa primea în vizită doar femei, pe care le învăța căile pocăinței și virtuțile evanghelice, întârindu-le prin dragostea, credința și rugăciunile ei neîncetate. Cele care veneau pentru tămăduire trupească și sufletească primeau de la Sfânta, ca semn al mângâierii, puțin ulei sfințit din candela ei, pe care nu o lăsa să se stingă niciodată.

Biserica Sfântului Hrisostom, Kimolos

Pe mulți i-a vindecat cu uleiul sfințit și pentru că s-a luptat lupta cea bună, a adormit în pace, pe 5 octombrie 1908, la vârsta de patruzeci și trei de ani. După adormire trupul ei nu a devenit rigid, ci a rămas moale și plăcut la atingere.

Pe 15 august 1946, compatrioții săi au alcătuit și au semnat o mărturisire prin care o recunoșteau pe Cuvioasă ca „patroană și ocrotitoare a insulei și binefăcătoare a tuturor”.

În 1962, în locul chiliei sale dărâmate s-a ridicat o mică biserică în cinstea sa, având și hramul Maicii Domnului Eleoúsa.

Sfânta Cuvioasă Metodia a fost canonizată de Patriarhia Ecumenică la data de 17 iunie 1991.

În ziua de 5 octombrie 1991, data recunoașterii oficiale acesteia ca Sfântă, i-au fost mutate sfintele moaște în Biserica Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, unde se află și astăzi, fiind loc de pelerinaj pentru credincioșilor.

Pomenirea Cuvioasei Metodia se face pe 5 octombrie.

Cinstitul cap al Cuvioasei Methodia, adus spre închinare în Catedrala Mitropolitană din Pireu, 2012