Sfântul Sfințit Mucenic Neofit din Urbnisi

Sfântul Sfințit Mucenic Neofit din Urbnisi se trăgea dintr-o familie persană de închinători la foc (zoroastrieni).

În secolul al VII-lea, din porunca emirului sarazin Mumni (Mu’min), căpetenia militară Ahmad a atacat Georgia în fruntea unei armate uriașe. După ce a cucerit partea centrală (Shida Kartli), Ahmad a delegat doi comandanți, pe Omar și pe Burul, pentru a cuceri capitala, cetatea Mtskheta. În regiunea muntoasă Sarkineti, la confluența râurilor Mtkvari și Aragvi, dincolo de satul Tsikhedidi, năvălitorii au descoperit un grup de peșteri și au încercat să pună stăpânire pe ele. Pentru asta, era necesar ca soldații să treacă râul Mtkvari, lucru pe care nu l-au reușit.

I-au întrebat pe prizonierii pe care-i aveau ce anume se ascunde în acele peșteri, iar aceștia le-au spus că acolo se găsește Mănăstirea Shio-Mgvime, locuită de oameni bine-plăcuți lui Dumnezeu, care s-au lepădat de toate plăcerile cele pământești.

Surprinși de acest răspuns, comandanții au hotărât să-i transmită știrea căpeteniei Ahmad. Apoi, ca și cum ar fi fost cel mai firesc lucru, Ahmad l-a trimis pe Omar la mănăstire pentru a le cere monahilor să se roage pentru el și să-l pomenească la mormântul Sfântului Shio, Egumenul lor: „Rugați-vă pentru mine, robilor ai lui Dumnezeu, primiți aceste daruri de aloe și tămâie și dăruiți-le egumenului vostru”.

Mănăstirea Shio-Mgvime, Georgia

Apropiindu-se de peșterile-mănăstire, Omar a trimis un mesager să le spună monahilor că vine la ei cu pace și purtând daruri. Apropiindu-se și mai mult de porți, căpetenia a văzut o oștire cerească coborând, iar în mijlocul lor, strălucind de lumină, se afla un bătrân monah.

Înfățișarea modestă și sărăcăcioasă a monahilor a lăsat o impresie puternică asupra lui Omar. Curând, el a înțeles că oștirea cerească pe care o văzuse pe treptele mănăstirii erau îngerii lui Dumnezeu, iar bătrânul era Sfântul Shio de la Mgvime, cel dintâi egumen al mănăstirii, așa că le-a povestit și monahilor ceea ce văzuse, promițându-le că se va întoarce, se va boteza și va deveni monah în mănăstire.

Mănăstirea Shio-Mgvime – Paraclisul Sfântul Ioan Botezătorul (foto: A. Muhranoff)

Nu după multă vreme, și-a lăsat în urmă toate posesiunile, rangul militar și averea și s-a botezat întru credința creștină la Mănăstirea Shio-Mgvime, aşa după cum promisese. Împreună cu el s-au botezat și doi dintre robii lui. Omar a primit numle de Neopite (Neofit, Răsad nou, vezi I Timotei 3, 6), iar robii lui au luat numele de Kristodule (Hristodul, Robul Domnului) și Kristepore (Hristofor, Purtător de Hristos).

Catedrala din Urbnisi

Mai târziu, din voia lui Dumnezeu, Neofit a ajuns să fie uns episcop de Urbnisi, uimindu-i pe toți cu înțelepciunea și statornicia în credință. S-a făcut cu adevărat părinte turmei sale: „L-a întărit pe cel slab, l-a vindecat pe cel bolnav, l-a ridicat pe cel căzut, l-a curățit pe cel stăpânit de rău, l-a căutat pe cel întru pierzanie, le-a purtat tuturor de grijă și nu le-a îngăduit să mai umble întru cele rele”.

Inscripție cu caractere georgiene de la Urbnisi

Dar vrăjmașul nu a putut răbda buna lucrare apostolească printre perși și i-a stârnit pe închinătorii la foc să-l ucidă pe păstorul creștin. Astfel, necredincioșii au înconjurat și au atacat chilia izolată a Sfântului Neofit, l-au legat și au început să-l batjocorească, să-l blesteme și să-l ocărască. Și pentru că știau despre Sfântul Neofit că își dorea moarte mucenicească, s-au hotărât să-l bată cu pietre, la fel ca pe Sfântul Ștefan, cel dintâi Mucenic.

Venind vremea să-și dea sufletul, Sfântul Neofit s-a întors spre persecutori și, cu voce blajină, le-a spus: „Dulce-mi este mie moartea, necredincioșilor, dulce îmi este… Cu sângele meu voi întări Sfânta Biserică zidită pe Preasfântul Sânge al Fiului și Cuvântului lui Dumnezeu, pe Care îl vestesc. Fie ca ceea ce Purtarea de Grijă a lui Dumnezeu a hotărât pentru mine, aceea să se împlinească, pentru că El m-a chemat la Lumina Sa din adâncurile nelegiuirii!”.

Păgânii înfuriați l-au bătut cu pietre până la moarte. Cu ultima suflare, Sfântul Sfințitul Mucenic Neofit a strigat: „Doamne, Iisuse Hristoase, primește sufletul meu!”.

Cu cântări să-l cinstim pe cel nou răsădit, pe Sfântul Neofit, care s-a înroșit cu totul de sângele său. Cinstite Părinte, roagă-te Celui ce te-a încununat pe tine, pace să dăruiască Sfintei Sale Biserici!

Sursa: Protopr. Zakaria Machitadze, Lives of the Georgian Saints, editată de Lado Mirianashvili, Frăția Mănăstirii Sfântului Herman de Alaska, 2006.