Cum să meargă bine statul?
13 November 2013
Se socoteşte hoţie să telefonezi interurban de la serviciu?
Arhimandritul Epifanie: Bineînţeles că da. Şi nu numai telefoanele interurbane, ci şi cele urbane, atunci când sânt de lungă durată. Nu este hoţie când se dă telefon acasă pentru a rezolva un anumit lucru urgent sau când se sună la un prieten pentru o anume situaţie. Însă atunci când soţul îşi telefonează soţia pentru a o ţine de vorbă jumătate de oră sau când o doamnă oarecare ori logodnicul vorbesc cu ceasurile la telefon, cu siguranţă că se poate vorbi de furt. De ce? Pentru că, dincolo de conversaţia telefonică făcută pe socoteala serviciului, ea se desfăşoară în detrimentul programului de lucru. Atunci când pălăvrăgeşti nu poţi să şi lucrezi.
Cândva, i-am telefonat unui văr de al meu, şeful unui serviciu public. Nu am putut să-l prind decât după ce l-am sunat fără succes de 20- 30 de ori. Când, în sfârşit, am izbutit să dau de el, îi spun: „Osakis, ca să dau de tine a trebuit să te apelez de 30 de ori.” El îmi răspunde: „Din păcate, am ghinionul ca în birou, afară de mine, să fie numai femei. Atunci când una încheie de vorbit la telefon, de îndată trece la rând alta; se succed astfel una după alta, flecărind întruna.”
Repet ce am zis. Ceea ce se întâmplă în cazurile acestea se numeşte furt, întrucât statul te plăteşte să prestezi o anumită muncă, nu ca să stai sau să te întinzi la vorbă. La firmele particulare acest fenomen nu poate fi întâlnit, pentru că te-ar da de-ndată afară. În cadrul serviciilor publice, cine vorbeşte de aceste lucruri şi cine este interesat să oprească fenomenul? În schimb, un telefon de urgenţă putem da, dar nu vorbind cu orele şi, mai ales, nu convorbiri interurbane, care costă.
Cum să meargă bine serviciile de stat? Ele merg sub capacitatea lor, angajaţii dau telefoane interurbane, fac în aşa fel încât să piardă vremea, sosesc de regulă cu câteva minute mai târziu la serviciu şi pleacă mai devreme – aşa că serviciile publice ajung să meargă prost. Cine ţine la locul său de muncă ca şi cum ar fi casa sa? Nimeni. Toţi ne raportăm la el ca la ceva străin. Însă serviciul de stat sântem chiar noi înşine. De obicei spunem: „Nu-şi fac ceilalţi treaba aşa cum ar trebui.” Dar oare noi sântem îndeajuns de conştiincioşi încât să
emitem pretenţii asupra celorlalţi?
