Nedreptatea şi lipsa de lucru
14 November 2013
Mulţi soţi spun că se feresc să facă copii deoarece societatea de astăzi este plină de nedreptăţi, de aceea îi avortează. Cum vedeţi această atitudine?
Arhimandritul Epifanie: Nu o fac din motivul invocat. Nu îi lipsesc pe copii de viaţă pentru a nu-i preda, chipurile, unei societăţi nedrepte. Dacă nu s’ar fi predat mai întâi ei înşişi acestei societăţi, ci s’ar fi predat lui Hristos, nu s’ar mai fi gândit să-şi omoare copiii. Pentru că, dincolo de toate greutăţile, Dumnezeu este Cel ce le rânduieşte pe toate. Nedreptatea nu există numai de astăzi în societate, ci de când este lumea; de când Cain l-a omorât pe Avel şi până astăzi, în jurul nostru este plin de nedreptate. Însă câţi trăiesc după Hristos încearcă să depăşească această situaţie,
având privirea îndreptată către cetatea cea de sus, „al căreia meşter şi lucrător este Dumnezeu.” (Evr. 11:10) „Că petrecerea noastră în ceruri este” (Fil. 3:20) – chiar dacă oamenii ne-ar nedreptăţi sau maltrata, cetatea o avem în ceruri.
În ce-i priveşte pe cei care îşi omoară copiii, nu o fac pentru ca să nu-i predea societăţii inumane şi imorale, ci pentru că s’au predat înainte ei înşişi acesteia.
Da, dar nu se poate vorbi astăzi de o criză a locurilor de muncă?
Arhimandritul Epifanie: De lucru este şi prea-este. Aducem Indieni şi Albanezi să culeagă măsline. S’a umplut Grecia de lucrători străini. Astăzi, pentru foarte mulţi Greci, a lucra înseamnă a fi funcţionar. Eu îmi aduc aminte de colegii mei de facultate, care mergeau în satele lor să culeagă măsline. Îşi ajutau părinţii la lucrările agricole. Astăzi, dacă cineva absolveşte liceul, se gândeşte de îndată să devină funcţionar – sau, dacă nu se poate, măcar să ajungă într’un serviciu public. Am lăsat de izbelişte pământurile roditoare de la ţară, să se sălbăticească. Este de muncă, dar nu dorim să muncim. Pentru unii, nu dă bine să presteze muncă manuală.
