Sfântul Mare Mucenic Iacov Persul
27 November 2013Slăvitul ostenitor pentru Hristos se trăgea din Beth-Lapat, în apropiere de Soúsa, Persia. Era vlăstarul unei familii nobile şi bogate şi a devenit omul de încredere al împăratului Persiei, Bahram V (420-438), fiul lui Yazdegerd I (399-425), care i-a acordat onoruri şi privilegii la curtea sa. Orbit de bunăvoinţa pe care i-o arăta regele, de linguşiri şi de plăcerile trecătoare ale lumii acesteia, Iacov, care primise o educaţie creştină de la părinţii săi, s-a lepădat de Hristos şi a îmbrăţişat religia idolatră a regelui.
Atunci când mama şi soţia lui au aflat aceasta, i-au trimis o scrisoare prin care-i aduceau la cunoştinţă faptul că de acum încolo nu-i mai lega nimic, de vreme ce preferase slava trecătoare în locul dragostei lui Hristos şi a făgăduinţei bunătăţilor viitoare. Cuvintele acestea l-au zguduit pe Iacov şi, trezindu-se ca dint-o beţie, a plâns amar pentru păcatul său, schimbându-și radical atitudinea faţă de împărat.
Şi-a mărturisit public greşeala, făcând cunoscut pretutindeni faptul că era ucenic al lui Hristos, Cel Care S-a răstignit pentru mântuirea noastră. Nu mai avea decât o dorinţă: să se învrednicească morţii celei dătătoare de viaţă, ca să găsească un loc lângă Dumnezeu. Văzând toate acestea, împăratul şi-a ieşit din minţi şi, punând să fie prins, a poruncit să fie supus la chinuri înfricoşătoare. Îndrăzneala mărturisitorului de Hristos creştea continuu odată cu chinurile la care era supus şi-l batjocorea pe împărat şi pe călăii săi pentru neputinţa lor. Atunci tiranul a născocit o tortură înfricoşătoare şi a chemat întreg oraşul să privească chinurile lui Iacov. Legându-l au început să-i taie metodic membrele în bucăţi, începând cu mâinile şi picioarele. Suferind chinuri cumplite, Sfântul Îl ruga pe Hristos să-l întărească. O putere dumnezeiască l-a acoperit atunci, făcându-l nepătimitor şi străin de durere. În cele din urmă i s-a tăiat capul şi nu numai că a luat iertare pentru greşeala sa, dar s-a învrednicit desfătărilor veşnice ce sunt făgăduite atleţilor lui Hristos.
Sursa: Ieromonah Macarie Simonopetritul, Noul Sinaxar al Bisericii Ortodoxe, Ed. Índiktos (vol. III – Noembrie, p. 293-295)