Sfinții Mucenici și Mărturisitori Gurie, Samona și Aviv

Sfinții Mucenici și Mărturisitori Gurie, Samona și Aviv au pătimit în vremea persecuției împotriva creștinilor petrecute sub Împărații Dioclețian (284-305) și Maximian (305-311). Gurie și Samona erau prieteni și propovăduiau Cuvântul lui Dumnezeu, fiind aruncați în temnița orașului Edessa din Siria.

Sfinții nu au primit să jertfească zeilor, mărturisind cu îndrăzneală credința în Hristos. Pentru aceasta, au fost supuși la chinuri, au fost bătuți. atârnați de mâini cu greutăți la picioare și închiși în cămara de fier.

Mucenicii le-au răbdat toate cu tărie, iar rugăciunea înălțată Domnului de către Samona a fost scrisă de unul dintre martorii adormirii sale: Stăpâne, Dumnezeul nostru, fără de a Cărui voie nici o vrabie nu cade în laț, Care l-ai îngăduit pe David întru pocăința sa (cf. Ps. 4, 1) și Care l-ai arătat pe Proorocul Daniil mai puternic decât leii (cf. Daniel 6) și pe pruncii lui Avraam i-ai arătat mai puternici decât chinul și flacăra (cf. Daniel 3), și Care cunoști slăbiciunea firii noastre, vezi lupta rânduită înaintea noastră. Vrăjmașii noștri se silesc să ne depărteze de Tine pe noi, făptura dreptei Tale, și să ne despoaie de slava care este întru Tine. Cu ochiul Tău milostiv veghind asupra noastră, ține-ne întru lumina cea nestinsă a poruncilor Tale, rânduiește-ne pașii cu lumina Ta și fă-ne vrednici de Împărăția Ta, căci binecuvântat ești Tu în vecii vecilor.

Nopatea, mucenicii au fost luați și scoși în afara cetății, unde li s-au tăiat capetele (nu se cunoaște anul, undeva între 299 și 306), iar creștinii le-au îngropat moaștele cu bunăcuviință.

După moartea Sfinților Gurie și Samona, multe minuni s-au făcut de către ei celor care au căutat ajutorul lor cu credință și cu dragoste. Odată, un soldat got trimis să slujească la Edessa, a luat-o de soție pe creștina Eufimia, jurând la mormântul Sfinților Mucenici, înaintea mamei ei, Sofia, că nu se va purta urât cu ea și nu îi va face rău, că nu o va ocărî, ci o va iubi și îngriji întotdeauna.

Încheindu-și serviciul în Edessa, a luat-o pe Eufimia înapoi în ținutul său. Aici s-a vădit că o înșelase, pentru că acolo deja avea o soție, iar Eufimia a ajuns sclava aceleia. Soțul ei a amenințat-o cu moartea pe Eufimia, ca să nu spună nimănui despre căsătoria lor. Eufimia răbdat multă răutate și umilire. Atunci când a dat naștere unui fiu, femeia de neam got, din gelozie, l-a otrăvit. Eufimia s-a aplecat cu rugăciune către Sfinții Mucenici, martorii jurământului strâmb al soțului ei, iar Dumnezeu a slobozit-o din suferința ei, întorcând-o în chip minunat înapoi pe străzile Edessei și înapoind-o mamei sale.

Sfântul Mucenic Gurie

După mai multă vreme, acel soldat got a fost trimis din nou să slujească în Edessa, unde întreg orașul a aflat despre purtarea sa plină de răutate, fiind denunțat de Sofia. Din ordinul prefectului cetății, a fost executat.

În Acatistul închinat Sfinților Mucenici, Sfânta Bisderică li se adresează astfel Mucenicilor: Bucurați-vă, Gurie, Samona și Aviv, cereștii apărători ai cununiei întru cinste. Lor ne rugăm cu deosebire pentru slobozirea din tulburările din familie, din greutățile căsniciei, mai ales atunci când unul dintre soți îl urăște pe celălalt fără pricină.

Sfântul Mucenic Aviv a trăit câțiva ani mai târziu și era dintr-un sat de lângă Edessa numit Apothelséa, în vremea Împăratului Liciniu (308-324), cunoscutul adversar al Marelui Constantin. Aviv era ierodiacon și se deosebea prin evlavie și râvna spre slujirea lui. Mai cu deosebire se vădea dragostea sa spre Cuvântul lui Dumnezeu, după cum zice Scriptura: Propovăduieşte cuvântul, stăruieşte cu timp şi fără de timp, mustră, ceartă, îndeamnă, cu toată îndelunga-răbdare şi învăţătura (2 Timotei 4, 2).

Văzând ighemonul Lysaniu că Aviv întoarce mulți idololatri cu cuvântul său plin de căldură, l-a pus în temniță și l-a spânzurat de stâlp, strujindu-l cu gheare de fier, iar apoi l-a scos în afara cetății, unde l-a aruncat în foc și astfel și-a dat sufletul lui Dumnezeu.

Pentru ale căror rugăciuni, Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-ne!

Prin sabie, Samona şi Gurie moartea primesc
Iar Aviv prin foc se sfârşeşte,
A căror bucurie este focul şi sabia.
În a cincisprezecea zi, pe Aviv focul l-a topit,
Iar pe ceilalţi sabia i-a săvârşit.

Tropar, gl I, Podobie Degrab ne întâmpină pe noi
Cei întocmai cu numărul dumnezeieştii Treimi,  Gurie, Aviv şi Samona cel slăvit, cu adevărat, de Dumnezeu purtători fiind, celor necinstitori au mărturisit când din încercarea caznelor nevătămaţi au trecut. Şi acum, pe noi, la limanul cel ferit de furtuni, duceţi-ne.

Condac, glas II, podobie Cele de sus căutând
De sus luând dar, preaînţelepţilor, celor dintru ispite le ajutaţi, prealăudaţilor. Pentru aceasta, sfinţilor, pe tânără, dintru amara moarte o aţi scăpat. Căci voi sunteţi cu adevărat mărirea Edesei şi mântuirea lumii.

Sedealna glas I, Mormântul tău, Mântuitorule
Vestind credinţa cinstitei Treimi, cu bărbăţie aţi surpat înşelăciunea idolilor, cea de mulţi dumnezei, ca nişte apărători ai credinţei. Iar pe tânăra cea închisă de vie în mormânt, aţi mântuit-o din primejdia morţii, care pe voi vă fericea.

Icos
Mântuieşte-mă de robia vrăjmaşului, Iisuse Dătătorule-de-viaţă, plecându-te, prin rugăciunile pătimitorilor tăi, ca, nelăsându-mi trupul şi sufletul robit patimilor, să laud ajutorul lor cel grabnic. Că apucând ei înainte, au scăpat din mormânt şi din moarte pe tânără, pe care au dat-o maicii ei înapoi, care striga mucenicilor: Voi sunteţi mărirea Edesei şi bucuria lumii!