Cuviosul Gheorghie Karslídis Mărturisitorul

Cuviosul Gheórghios Karslídis s-a născut în anul 1901 în orașul Argyroúpolis din Pont (reședința Sfintei Mitropolii de Chaldeia). La botez a primit numele Athanasie.

A rămas orfan de la o vârstă fragedă, părinții săi murind amândoi în aceeași zi. Imediat în sufletul micuțului Athanasie au început să se arate semnele vocației și ale harului. Crescut de evlavioasa sa moașă în spiritul credinței creștine, imediat ce a început să pășească și să vorbească, s-a văzut clar că era diferit de ceilalți copii, întrucât a ales să-și închine viața lui Dumnezeu. Încă din anii copilăriei, se ruga neîncetat, ținând toate posturile de peste an. La vârsta de șapte ani, s-a dus să se închine la mănăstirea Panaghía Soumelá. Doi ani mai târziu, a devenit frate de mănăstire. Tunderea sa în monahism a avut loc în 1919, pe când avea optsprezece ani. Imediat după aceea a fost hirotonit diacon.

În timpul prigonirii Bisericii de către regimul comunist din Georgia, tânărul ierodiacon a fost arestat ca «dușman al poporului» și aruncat în închisoare, unde a fost supus la umiliri, batjocuri, înjosiri publice și chinuri teribile. La un moment dat, a fost condamnat la moarte prin împușcare, dar s-a salvat în mod miraculos.

În anul 1925, a fost hirotonit preot și hirotesit duhovnic. Patru ani mai târziu, a ajuns, după multe peripeții, în Sípsa, Grecia (în parohia Sfinților Arhangheli din Dráma), unde a trăit ultimii treizeci din cei cincizeci și opt ani ai vieții sale.

În 1941, a fost condamnat din nou la moarte de către invadatorii de aceeași credință care năvăliseră din nord, însă din nou a scăpat în mod miraculos, continuându-și cuvioasa sa viață până în ziua adormirii sale: 4 noiembrie 1959.

Adresându-se copiilor săi spirituali, cuviosul Geórgios îi sfătuia să postească corect, fiindcă postul reprezintă o formă de asceză pentru orice creștin. Zicea că e greșit să postim o săptămână la începutul perioadei postului și una la sfârșit. Referitor la acest subiect, a dat următoarea pildă: «Să spunem că te afli pe un pod și plouă torențial. Ai de adunat o sfoară întinsă pe o suprafață destul de mare și începi s-o aduni. Nu o tai ca să alergi repede să te adăpostești undeva, ci continui să o strângi, chiar dacă ploaia te udă până la piele».

Patriarhul Ecumeni Bartolomeu I închinându-se moaştelor cuviosului Geórgios Karslídis (2008)

De asemenea, atrage atenția părintele Geórgios că nașii nu trebuie să se certe între ei și că fiecare creștin trebuie să boteze cel puțin trei copii. Datoria nașului, zice, este să-i învețe pe copii de mici să meargă la biserică, să se împărtășească în mod regulat, să urmeze calea cea dreaptă și să devină oameni și creștini buni.

Procesiune cu moaştele Cuviosului Geórgios Karslídis în Mănăstirea Înaltarea Domnului, din Sipsa, Drama (2009)

Cuviosul Geórgios a fost canonizat în anul 2008, în Dráma, de către Sanctitatea Sa, Bartolomeu, Patriarhul Ecumenic.