Viaţa de jertfă
26 November 2013
Arhimandritul Epifanie: Îmi povestea un anumit doctor despre dialogul surprins între alţi doi confraţi. Aceştia vorbeau despre spitalul „Evanghelismós” din epoca când era plin de surori medicale de mănăstire, care luminau ca nişte făclii prin felul lor de a sluji celor aflaţi în suferinţă. Îi spune, deci, unul dintre doctori celuilalt: „La Evanghelismós se înregistrează un mare procent de vindecări întrucât dispun de numeroase surori de mănăstire care nu au o altă profesie, nici familie şi s’au dăruit cu totul suferinţei aproapelui. Priveghează, se obosesc şi se chinuie ca să-i ajute pe bolnavi.” Celălalt doctor, necredincios şi freudian, a replicat: „Vai, sărmane! Ele nu fac prin asta decât să-și satisfacă înclinațiile masochiste pe care le au.”Adică, infirmierele care sufereau de dragul altora ar fi fost masochiste! Masochist eşti atunci când îţi faci ţie însuţi rău, fapt care îţi produce plăcere, îţi dă o satisfacţie. Erau, aşadar, masochiste maicile infirmiere? Ele se osteneau şi pătimeau tot felul de necazuri, rămânând suflete trezvitoare. Se jertfeau din dragoste pentru aproapele, iar acela îndrăznea să spună că o făceau dintr’un duh masochist! Ce mai poţi zice?
Ce înseamnă să faci parte din personalul medical al unui spital? Înseamnă să vezi în persoana bolnavului pe Iisus Hristos, pe Domnul tău, şi să-i slujeşti cu simţământul că o faci pentru El. Să nu stai cu ochii pe ceas urmărind când se face ora de plecare, pentru a o lua la fugă ca să-ţi rezolvi problemele personale. Una este să-şi desfăşoare cineva meseria de doctor obişnuit, şi mai ales într’un spital, şi alta este să facă din ea un apostolat, o misiune sfântă. Surorile acelea medicale erau de fapt misionare în spitale.
Astăzi, din păcate, materialismul practic care domină societatea le-a îndepărtat din aceste instituţii, încet-încet. Acum nu mai există fete care să-şi dorească să ajungă infirmiere, cu duh de jertfă şi dragoste Creştină. Mai demult, spitalele erau pline de astfel de persoane.
