Constantinopol: Mănăstirea Stoúdion va fi transformată în geamie

În paralel cu reluarea discuțiilor asupra folosirii Sfintei Sofia, în prezent muzeu, ca geamie, și cu transformarea în geamii a două biserici bizantine, monumente istorice, din Niceea și Trapezunt, amândouă având tot hramul Sfintei Înțelepciuni, guvernul turc condus de Tayyip Erdogan are un nou proiect ce prevede încheierea renovării mănăstirii Stoúdion până cel târziu în 2014 și transformarea ei în geamie.

Sfântul Theodor Studitul binecuvântând Mănăstirea Stoúdion, ilustrație de manuscris bizantin

Mănăstirea Stoúdion, adică a Sfântului Ioan a lui Stoúdios, zisă și „a monahilor neadormiți”, a fost una dintre cele mai importante mănăstiri din Imperiul bizantin, având hramul Sfântului Ioan Botezătorul. Mănăstirea a fost construită în anul 462 de către consulul Studius (Stoúdios) pe colina Xirólofo, cel de-al șaptelea deal al Constantinopolului. De-a lungul istoriei a jucat un rol foarte important în viața religioasă, politică și culturală a capitalei și a Imperiului, a dobândit o mare faimă și a devenit mănăstirea cu cel mai mare număr de monahi din capitală (ajungând să aibă peste 700 de monahi) și un mare centru spiritual al Imperiului. Modul de organizare a vieții monahale din această mănăstire a devenit modelul pentru întreaga lume ortodoxă. Trei Împărați bizantini s-au retras la Mănastirea Stoúdion și au devenit monahi, iar trei monahi studiți au ajuns Patriarhi. Mare parte din mănăstire a fost distrusă de cruciați, în 1204, fiind reconstruită de Împăratul Constantin Paleologul în anul 1290.

Biserica originală a mânăstirii, care s-a păstrat până astăzi, este de formă basilicală, și fiind o construcție din secolul al V-lea, este cea mai veche biserică din Istanbul. În anul 1481, în vremea sultanului Baiazid al II-lea, ea a fost transformată în geamia Imrahor, a Șefului Grajdurilor.

Mănăstirea Stoúdion în vremea pe când era cunoscută sub numele de moscheea Imrahor, litografie colorată de mână din 1860

În 1782 a ars, în 1894 a fost stricată de cutremur, în 1920 a ars din nou, iar apoi locuitorii din zonă au început să ia tot ceea ce se putea folosi ca material de construcții pentru folosul propriu, astfel că la începutul secolului al XXI-lea situația basilicii era jalnică, iar podeaua de mozaic de secol V era expusă soarelui și ploilor.

Basilica Mănăstirii Stoúdion înainte de renovare

Probabil că, rațiunea autorităților, care s-au văzut silite să renoveze monumentul istoric, a fost ca, dacă tot au depus acest efort, să-l fructifice din punct de vedere politic, transformându-l în geamie.