Cuvioasa Melania din Roma

Sfânta Melánia. Copie contemporană după icoana Fericitei Olimpiada

Sfânta Melánia a trăit în vremea în care împărat era Honorius, cel de-al doilea fiu al împăratului Teodosie cel Mare. Părinţii săi, de neam bun şi bogaţi, au căsătorit-o încă mică fiind. Din această căsătorie a dobândit doi copii. O aşteptau, însă, mari încercări. Inima ei de mamă a fost sfâşiată de moartea celor doi copii. La puţină vreme după aceea şi cu totul pe neaşteptate a murit şi soţul ei. Şi pentru ca paharul amărăciunii să fie plin, și-a pierdut și părinţii.

Clipele pe care le-a trăit în aceste împrejurări au fost foarte grele. Singurul lucru care o mângâia erau cuvintele Domnului: Bucuraţi-vă în nădejde; în suferinţă fiţi răbdători; la rugăciune stăruiţi (Romani 12, 12). Cu alte cuvinte, credinţa nezdruncinată în bunătăţile viitoare să ne umple de bucurie şi să ne întărească să arătăm răbdare în supărări şi suferinţă. Şi să stăruim în rugăciune, continuă cuvântul lui Dumnezeu, din care vom primi ajutor de nădejde în împrejurările dificile din viaţa noastră.

Cuvioasa Melania din Roma, ilustrație din Minologhionul Împăratului Vasile al II-lea, 985

Aşa şi Melánia, nepăsătoare la plăcerile lumeşti, s-a retras la una dintre proprietăţile ei, departe de oraş, unde s-a dedicat studiului şi rugăciunii. Acolo se ocupa şi cu copierea cărţilor sfinte, pe care le dădea credincioşilor spre lectură.

Chilia Cuvioasei Melania, de lângă Biserica Învierii din Ierusalim

Şi-a folosit întreaga avere pentru uşurarea nevoilor săracilor şi bolnavilor. Şi vizitând multe locuri pentru a ajuta pe cei ce pătimeau, a ajuns la Ierusalim, unde a şi murit de pleurezie.

Paraclisul Cuvioasa Melánia din Mitilini

Biserica cinsteşte pomenirea ei în fiecare an în ziua de 31 decembrie.