Este nevoie de atenţie
28 December 2013
Când se spune „şi dă săracilor,” (Mat. 19:21) se face referire doar la cerşetori? Întrucât sânt şi mulţi înşelători.
Arhimandritul Epifanie: Bineînţeles că nu de aceştia din urmă e vorba. Unii tâlcuitori spun că îndemnul „dă săracilor” presupune, bineînţeles, să fii atent şi la cine vei da. Când nimerim peste un cerşetor de pe stradă, care ne cere ceva şi îi dăm 50-100 de drahme, nu piere lumea din aceasta. Să dăm mai mult când există posibilitatea ca printre cei 10-20-50 de cerşetori să fie unul cu nevoi adevărate. Însă când urmează să dăm o sumă importantă, întotdeauna să fim atenţi cui i-o vom da, pentru că banii aceştia sânt sfinţi.
Odată a venit pe aici unul care părea, sărmanul, că face foamea. Îmi spune:
– Părinte, sânt două zile de când n’am mâncat.
– Două zile fără mâncare?
– Da.
– Însă ar fi trebuit ca acum să tremuri, în timp ce tu pari că te ţii bine.
– Crede-mă, părinte, de două zile nu am mâncat. Dă-mi ceva.
– De două zile nu ai mâncat? Bine, aşteaptă.
Strig după un copil şi-i spun ca să audă şi cel de lângă mine: „Mergi şi cumpără un kilogram de pâine şi unul de brânză.” Până să le aducă, acela s’a făcut nevăzut – şi pretindea că nu mâncase de două zile!
Altădată a sosit un tânăr care nu avea decât un ochi şi mi-a spus:
– Părinte, am urmat cutare tratament şi tocmai am ieşit din spital.
În acelaşi timp, îşi scoate ochiul de sticlă şi mi-l arată. Mi s’a zbârlit părul.
– Pune-l la loc, fiul meu; nu pot să văd aşa ceva.
– Părinte, aş vrea să mă întorc în Orestiada şi nu am bilet.
– Cât fac biletele?
– 3.200 de drahme.
– Bine, când pleci?
– Cu ultimul autobuz.
– Când pleacă?
– La 11 fără un sfert.
– În regulă, la ora 10, 10 fără 5 să fii aici!
Îl strig apoi pe unul din fii mei duhovniceşti şi îi spun: „Îl vezi pe acest tânăr?” „Îl văd.” „Îl vezi şi tu?,” îi spun băiatului. „Îl văd.” „La ora 10 fără 5 vei fi aici, veţi merge împreună la staţia din Larisa, îţi va lua un bilet şi ţi-l va da în autobuz. În regulă?” „În regulă. Mulţumesc mult.” Cât l-aţi văzut dumneavoastră, aşa l-a mai văzut şi băiatul însărcinat de mine să meargă cu el! La câţi s’o mai fi dus să le ceară bani de bilet spre Orestiada? Alesese un loc mai îndepărtat, ca biletul să fie mai scump. Ei, câteva întâmplări de felul acesta m’au învăţat minte să ţin cont de ce zice Apostolul: „S’au învăţat ascultarea din cele ce au pătimit.” (Evr. 5:8) Şi, pentru că se poate ca totuşi cineva să spună adevărul când cere aşa ceva, îi cer adresa, ca să-l verific. Vrei bilete? Ţi le voi da în autobuz, iar până acolo lucrează legea sitei, se cern cei buni de cei răi.
Banii pe care cineva şi i-a rânduit ca să facă bine sânt sfinţi, şi dacă îi dăm unuia care se duce să-i bea în tavernă sau în altă parte, îl lipsim pe un altul care are nevoie să-şi plătească chiria, doctoriile sau altceva. Este nevoie de atenţie pentru ca milostenia să-şi găsească destinatarul potrivit.
