Îndreptăţiri

Arhimandritul Epifanie: Spun unii părinţi: „Fac eforturi deosebite pentru a câştiga mai mult, întrucât am copii.” Pentru ca să câştigi mai mult, trebuie să sari peste praznice, iar Duminicile lucrătoare se înmulţesc şi ele; înseamnă să ajungi lacom şi să fi strâns la pungă când este vorba să dai. Îi vezi pe alţii că sânt în nevoi şi faci tot felul de cheltuieli de prisos, pe motiv că ai copii.

Sfântul Vasílie cel Mare (precum şi Sfântul Ioán Gură-de-Aur) le spune celor ce îşi motivează lipsa de milostenie prin faptul că trebuie să-şi „aranjeze” copiii în viaţă: „Fratele meu, când cereai lui Dumnezeu să-ţi dea o fată bună cu care să faci casă şi să ai copii, ai spus vreodată: «Dă-mi femeie şi copii ca să pot încălca poruncile Tale… Dă-mi femeie şi copii ca să pierd Împărăţia Ta…»?”[1] Sau poate că ai spus: „Dă-mi copii ca să nu mai fac nici odată milostenie aproapelui meu,” chiar dacă acela nu are, iar eu am de prisos? Ai spus vreodată: „Dă-mi femeie şi copii ca să nu mai merg Duminica la biserică, ca să lucrez Duminica.”? Te-ai rugat vreodată aşa? Nu, dimpotrivă, ai spus: „Dumnezeul meu, dă-mi femeie ca să mă ajute să fiu un Creştin mai bun decât sânt acum, ca să nu mă expun primejdiei de a cădea în păcate trupeşti.” De ce nevoile familiale au devenit acum o scuză ca să nu mai faci milostenie?

Unii, iarăşi, ar putea spune: „Eu câştig doar 300.000 pe lună şi am 3 sau 4 copii; nu-mi ajung, nu-mi sânt suficienţi ca să trăiesc.”

Dar ai încheiat contract cu cineva la început de căsnicie că vor fi 300.000 şi nu 200.000? Dar dacă în loc de 300.000 erau 200.000? Iată că un altul ia 350.000 şi spune acelaşi lucru ca tine. Dar dacă nu erau 350.000, ci 330.000 sau 310.000, ce făceai? Ţi-ai îngrădi, pur şi simplu, nevoile.

Să înţelegem că trebuie să punem deoparte un procent din venituri pentru cei săraci. Să fim foarte conştienţi că orice dăm în mâinile oamenilor vom lua înapoi din mâinile lui Dumnezeu. Şi nu doar în viaţa ce va să vină, ci şi în viaţa aceasta. Dăm un lucru? De o sută de ori mai mult trimite Dumnezeu înapoi. Spune Domnul că cel ce a lăsat toate pentru El nu poate „să nu ia însutit acum, în vremea aceasta, case şi fraţi şi surori şi mume şi copii şi moşii, cu prigoniri, şi în veacul cel viitor viaţa vécĭnică.” (Mar. 10:30) Şi Dumnezeu „credincios este” făgăduinţei făcute. (I Cor. 1:9; 10:30; II Cor. 1:18; I Thes. 5:24)

Sursa: Ahimandritul Epifanie Theodoropulos, Toata viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm, editura Predania, Bucureşti, 2010