Misiunea Ortodoxă în Cuba

Cu ajutorul Lui Dumnezeu şi cu binecuvântarea Înalt Prea Sfinţitului Athenagóras, Mitropolit al Mexicului şi Americii Centrale, continuăm activitatea noastră misionară în capitala Cubei, Havana.

Acţiunile noastre s-au intensificat mai ales în ultimii cinci ani. Când am venit aici prima dată, nu exista decât o singură biserică, închinată Sfântului Nicolae, care fusese sfinţită în anul 2004 de către Sanctitatea Sa Patriarhul Ecumenic Bartolomeu, ajutat de comunitatea greacă de aici, care, în linii mari, a întâmpinat destule dificultăţi în ceea ce priveşte misiunea de evanghelizare. Era perioada când tocmai îşi dăduse demisia, din motive de sănătate, părintele Timótheos Tórres, consilier episcopal, fără să fie înlocuit de altcineva.

Astfel, cu ajutorul preoţilor de aici, am pus bazele unui nou început, pentru o mai bună organizare a Bisericii. Cu multă bucurie, aveam să constatăm că tot mai mulţi cubanezi – din Havana, dar şi din alte oraşe şi, chiar din sate – erau foarte interesaţi să cunoască mai multe despre Ortodoxie. Astăzi există cinci parohii, unde slujesc trei preoţi şi doi diaconi, cea mai mare parohie rămânând aceasta, a Sfântului Nicolae din Havana.

Lucru cu totul minunat, este că tinerii, în special, mai mult decât ceilalţi, sunt interesaţi de credinţa ortodoxă, şi se apropie din ce în ce mai mult de Biserica Ortodoxă. Este vorba, în special, de tinerii care au fost botezaţi în ultimii zece, douăzeci de ani, de când a început şi misiunea noastră pe pământ cubanez. Există, însă, şi familii care aparţin altor religii, dar care sunt interesate de credinţa noastră. Aceştia sunt, în principal, adepţi ai unui cult religios local, care se numeşte „santería”, un amestec de magie neagră de origine africană şi elemente creştine. De asemenea, foarte mulţi creştini provin din grupările eretice protestante.

Comunităţi ortodoxe există în alte patru zone ale ţării: la Ranchuelo – un sat care a avut un rol important în istoria Cubei – avem o comunitate ortodoxă. Creştinii ortodocşi de acolo provin din comunitatea vechilor catolici. Atunci când preotul lor, împreună cu sora sa şi doi apropiaţi ai lor, au îmbrăţişat credinţa ortodoxă, întreaga comunitate le-a urmat exemplul. În această perioadă facem catehizare pentru douăzeci de persoane. La Ranchuelo, prin amabilitatea unui prieten al „Asociaţiei Ortodoxe” am reuşit să cumpărăm o casă, şi, în pofida dificultăţilor pe care le-am întâmpinat, şi a birocraţiei existente, am reuşit, treptat, să o transformăm în biserica ce poartă hramul Sfântului Nou Mucenic Gheórghios din Ioánnina.

La circa 750 de kilometri est de Havana (12 ore de mers cu maşina), avem încă două comunităţi ortodoxe. Una este „Sfânta Parascheva”, în centrul oraşului Holguin. Ridicarea bisericii Sfânta Parascheva a fost posibilă prin generozitatea unui cetăţean grec stabilit în Canada, prieten al „Misiunii Ortodoxe”. La hramul bisericii vine destul de multă lume, şi ortodocşi, dar şi adepţi ai altor culte, pentru a se închina la icoana Sfintei Parascheví. Biserica, deşi pare un mic paraclis, este destul de mare, putând încăpea în ea în jur de 80 de persoane.

O altă parohie ortodoxă se află într-un sat foarte îndepărtat, Guiradito, acolo unde am botezat 20 de persoane. Facem eforturi pentru ca şi această parohie să aibă propriul locaş de închinăciune, în care să se poată sluji, şi în care creştinii să-şi împlinească nevoile duhovniceşti.

La vest de Havana, la o distanţă de 220 de kilometri, într-o regiune foarte importantă pentru destinaţiile turistice pe care Cuba le oferă, avem o altă comunitate ortodoxă, care a fost înfiinţată de către părintele Timótheos, de care am amintit mai devreme. Acolo, un medic a primit credinţa ortodoxă, s-a botezat, şi a luat numele Alexandru. Mai apoi a fost hirotesit ipodiacon. Fiindcă era absolvent de medicină şi medic practicant, deşi a vrut să studieze teologia în Grecia, nu i s-a permis să plece din ţară, pentru că, în Cuba, medicii sunt foarte respectaţi şi consideraţi indispensabili societăţii. Când am mers să-l întâlnesc pe părintele ipodiacon Alexandru, acesta catehizase deja întreaga sa familie: unchi, mătuşi, veri, cu totul, în jur de 30 de persoane. Toţi aceştia sunt deja botezaţi, dar au nevoie în continuare de catehizare şi de sprijin duhovnicesc. În această regiune nu există biserică, încă, dar ne rugăm Lui Dumnezeu, ca în viitor să putem ridica un sfânt locaş, care să slujească nevoilor duhovniceşti ale comunităţii. În prezent, un preot din Havana, părintele Nikólaos, merge în fiecare duminică acolo – luând cu el Sfântul Antimis – şi săvârşeşte Dumnezeiasca Liturghie într-o casă a unui membru a comunităţii.

Acestea sunt, în total, parohiile ortodoxe pe care le-am înfiinţat în Cuba. Mai există încă două oraşe, Camaguey şi Matanzas unde există oameni care au auzit şi sunt interesaţi de credinţa ortodoxă. În acest moment, din păcate, nu avem suficienţi preoţi pentru a putea înfiinţa şi alte parohii. Însă, am credinţa că, cu ajutorul Bunului Dumnezeu, şi cu rugăciunile noastre ale tuturor, prieteni ori colaboratori ai Misiunii Apostolice, se vor găsi oameni destoinici, care, cu o pregătire teologică temeinică şi cu râvnă dumnezeiască, să contribuie la răspândirea Evangheliei Lui Hristos în Cuba, aici unde este atâta nevoie de evanghelizare.

Mare ne-a fost bucuria anul acesta la sărbătorirea hramului parohiei noastre, Sfântul Nicolae. Prezenţa Înalt Prea Sfinţitului Mitropolitul nostru ne-a însufleţit pe toţi. A venit însoţit de 85 de greci care locuiesc în S.U.A. (New York), printre care şi numeroşi clerici şi reprezentanţi ai Patriarhiei Ecumenice, care au dat sărbătorii o strălucire deosebită.

Manifestările au durat, în total, 4 zile. Vicariatul nostru a avut pregătit un program special cu această ocazie. La slujba Vecerniei prezenţa credincioşilor a fost impresionantă. Au participat mai mult de 200 de credincioşi cubanezi. De asemenea, am cerut şi am obţinut aprobarea autorităţilor locale de a face procesiune cu icoana Sfântului Nicolae pe străzile din jurul bisericii. La ora 7 după amiaza s-a desfăşurat această procesiune. Am trecut şi prin faţa Bisericii Ruse de aici, unde am făcut o scurtă rugăciune comună împreună cu preotul rus.

În ziua următoare, după săvârşirea Dumnezeieştii Liturghii, am oficiat Botezul unui mic număr de catehumeni, în baptisteriul sfântului lăcaş. A fost o zi deosebită, aşa cum se putea citi foarte uşor pe feţele lor care iradiau de prezenţa harului Preasfântului Duh.

Să vă rugaţi, iubiţi fraţi în Hristos, ca să se continue lucrarea de evanghelizare, aici, în îndepărtata Cuba.

Cu dragoste în Hristos, pr. Athenagóras Perez

Sursa: Sfântul Kosmás Etolianul nr. 3, 2013, p. 112-117.