Cugetări duhovnicești 20

În urmă cu niște ani Stareța a avut o problemă de sănătate și după rugăciune și cu binecuvântare s-a dus la Londra. A suferit o mică operație la intestin. Era însoțită de câțiva fii duhovnicești ai ei. Prima noapte a fost grea. Potrivit regulamentului spitalului, nu i se îngăduia Stareței să aibă pe cineva lângă ea în timpul nopții. După ce toți au plecat, Stareța Sfintei Mănăstiri a Maicii Domnului Odighítria, a rămas singură.

Singură fiind, i-a fost destul de greu în prima noapte de după operație. Dintr-o dată, cineva bate la ușa salonului și intră înăuntru doi medici de culoare. Se poartă cu ea politicos și o compătimesc în durerea ei. Unul o ține în brațe, iar celălalt o ajută să vomite și îi schimbă pansamentele și astfel i se ameliorează durerile. Dimineață, medicii pleacă. Mărturii ale celor întâmplate sunt pansamentele lăsate într-un colț al camerei. Când vin fiii ei duhovnicești, maica este foarte bine. Cer responsabilului numele medicilor de culoare, dar află că în spital nu lucrează medici de culoare. Stareța se roagă să i se dezlege misterul și primește înștiințare că cei doi medici de culoare erau Sfinții Doctori fără de Arginți din Etiopia. În noapte respectivă se făcuse multă rugăciune în Sfântul Munte. Asemenea situații a petrecut de multe ori Stareța, pentru aceasta se afla totdeauna în stare de Har și totdeauna gata să ofere dragostea ei tuturor.