Cugetări duhovnicești 5

Să nu grăim împotrivă, problema aceasta a grăirii împotrivă este cel mai cumplit lucru: ”nu, nu voi merge, de ce nu se duce aceea, de ce nu îi spui ei?…”. Prin strădanie Îl veți găsi pe Hristos, v-o spun dintr-o mare experiență, pentru că am simțit acest lucru, căci, deși nevrednică și păcătoasă, dar în multa osteneală L-am văzut pe Hristos. De aceea osteneala este cel mai mare lucru.

Să o iubim mult pe Maica Domnului. Să vă rugați la ea pe metanier, să faceți în fiecare zi Paraclisul și ne va duce pe toate în Rai. Am văzut-o ca fetiță de 15 ani [așa cum este înfățișată în icoana Maicii Domnului cea grabnic ascultătoare, din chilia stareței] la momentul Heruvicului, când eram îngenunchiată.

Stătea în picioare în fața Ușilor Împărătești și Îl ținea în brațe pe Pruncul Hristos. Nu voi uita ochișorii ei cei preadulci, care mă priveau, până în adâncul inimii mele pătrundea acea privire a ei. Erau albaștri și Maica Domnului avea două plete blonde, dar toată atenția mea se concentraseră în ochii ei.

Și o rugam și spuneam: Preasfânta mea, ce va fi cu noi, ce va fi cu această mănăstire, nimic nu facem, cum ne vom mântui?. Și Maica Domnului a zâmbit, starea mea s-a schimbat din ziua aceea, a venit o seninătate în mine de la privirea Maicii Domnului.

Mănăstirea noastră știți că este sfințită. Fiecare pas pe care îl facem ni-l scrie Hristos. Părintele Ignatie care este la Ierusalim spunea: Foarte sfințită este mănăstirea voastră, aici pământul este sfânt. Acest lucru, desigur, l-am constatat de multe ori, se arată harul Preasfintei noastre aici și mulți oameni o văd. Este acoperirea Preasfintei noastre Născătoare de Dumnezeu, care ne păzește.

De aceea, atunci când va veni Harul lui Dumnezeu în sufletul vostru, veți spune: Doamnă și Stăpână a lumii, eu nu ți-am dăruit nimic – lăsați asta că ni le va da în cer! Le vom vedea grămadă aici, grămezi-grămezi mai alături, că și o ceapă de a dat cineva și un cartof și o bucată de ață, toate-toate le va vedea în cer.

Și fiecare pas pe care îl va face omul, Harul lui Dumnezeu îl îmbogățește.

Mănăstirea nu este a noastră. Maica Domnului ne găzduiește și după măsura ospitalității pe care ne-o oferă, trebuie și noi să viețuim.