Cugetări duhovnicești 10
8 January 2014
Sfinților nu le lipsea pomenirea iadului. Când vine Harul lui Dumnezeu, omul se vede pe sine, anume că se află în iad, în mormânt, în mijlocul focului. Și dacă sufletul rămâne mult timp în această stare, omul nu poate răbda mult, starea aceasta ajunge să pună stăpânire pe toată ființa lui, de aceea și Dumnezeu ia de la el această stare și îi aduce bucurie.
Această vedere aduce multă smerenie în sufletul omului, multă pocăință, omul ajunge să se vadă pe sine.
Atunci când va veni săturarea de la Dumnezeu, omul nu mai vrea să pună nimic în gură. Poate să rămână flămând zile la rând, dar să-și simtă că stomacul plin.
