Cuviosul Porfirie Kavsokalivitul: De ce pleacă tinerii din Biserică?

Spunea Cuviosul Porfirie: „Adevărul lui Hristos ne arată că, dacă lauzi pe cineva, îl faci să devină egoist. Egoistul este confuz şi condus de diavol şi de duhul rău. Crescând astfel, în acest egoism, prima lui treabă este să-l nege pe Dumnezeu şi să fie un egoist neadaptat în societate”.

Iată de ce este bolnavă societatea noastră şi de ce sunt necredincioşi copiii noştri: din copilărie le hrănim egoismul, mândria, care este cea mai mare necurăţie în om şi păcat. Copiii devin astfel uşor de stăpânit de puterile demonice şi unelte ale duhului viclean. Lauda naşte în copil o falsă impresie măreaţă despre sine. Această idee o Părinţii o numesc trufie şi ea este rădăcina adâncă a egoismului şi a mândriei. Lumea o numeşte supra-eu. De Dumnezeu înţelepţitul Cuvios Porfirie, cel contemporan cu noi, învăţa: „Când naştem în copil, prin laude, acest supra-eu, îi umflăm egoismul, făcându-i un mare rău. Îl facem să fie înclinat spre cele diavoleşti”. Deschidem „burdufurile lui Eol” [zeul vânturilor în mitologia greacă, n. tr.] şi ne întrebăm după aceea de ce a plecat din Biserică, de acasă, de ce nu ascultă, de nu e respectuos faţă de cei mai în vârstă etc.

Lauda este o minciună şi, prin aceasta, o urmare a diavolului. Adevărul este că tot ceea ce are bun un copil este dar de la Dumnezeu şi orice lucru bun pe care-l face este prin lucrarea Harului şi nu rezultat al propriei sale forţe sau îndemânări. De aceea, ar trebui să-l îndemnăm să ceară în toate ajutorul lui Dumnezeu şi să se încredinţeze proniei dumnezeieşti. „În toate problemele să înveţe copiii să ceară ajutorul lui Dumnezeu.

Cum îi încurajăm pe copii? „E nevoie de atenţie atunci când îi încurajăm pe copii”, învăţa înţeleptul pedagog Porfirie. „Copilului nu trebuie să-i spuneţi: «Tu o să reuşeşti, eşti extraordinar, eşti tânăr, eşti curajos, eşti perfect!…» Să-i spuneţi: «Copilul meu, harismele pe care le ai, Dumnezeu ţi le-a dat. Roagă-te să-ţi dea Dumnezeu harul Său»”. Acest lucru este desăvârșit.

Dacă face ceva bun, să nu-l lăudăm pe el şi numai pe el, ci să-l slăvim pe Dumnezeu Care l-a ajutat şi să-l îndemnăm să-L slăvească şi să-I mulţumească lui Dumnezeu, Care a îngăduit să lucreze înlăuntrul lui.

Este nedrept şi nedemn din partea noastră a celor mari, părinţi şi toţi cei implicaţi în educaţie, să ascundem copiilor adevărul despre realitatea sinelui lor. „Trebuie să spui adevărul”, învăţa sfântul părinte, „să afle omul. Altfel, îl menţii în ignoranţa lui. Când îi spui celuilalt adevărul, acela ia aminte, devine atent, ascultă şi pe ceilalţi, devine mai reţinut. Aşa şi copilului trebuie să-i spui adevărul, să-l cerţi, ca să devină conştient că ceea ce face nu este bine. Ce spune înţeleptul Solomon: «Cine cruţă toiagul său îşi urăşte copilul, iar cel care îl iubeşte îl ceartă la vreme» (Pildele lui Solomon 13, 24)”. „Să nu-l baţi, însă, cu ciomagul. Atunci depăşim limita şi obţinem opusul a ceea ce urmărim”.

Necredinţa, necinstirea celor sfinte, obrăznicia, îndărătnicia, blasfemia copiilor sunt roade ale proastei creşteri. „Părinţii”, observa înţeleptul şi sfântul Părinte, „sunt primii care răspund pentru eşecul copiilor în viaţă, şi abia apoi învăţătorii şi profesorii. Îi laudă tot timpul. Le spun cuvinte egoiste. Nu-i aduc în Duhul lui Dumnezeu, îi înstrăinează de Biserică. Când copii cresc puţin şi merg la şcoală cu acest egoism, fug de religie şi o dispreţuiesc, îşi pierd respectul faţă de Dumnezeu, faţă de părinţi, faţă de toată lumea. Devin nesupuşi şi brutali şi lipsiţi de milă şi nu au respect nici faţă de religie, nici faţă de Dumnezeu. Aducem la viaţă şi creştem oameni egoişti, nu creştini”. O mare parte din răspundere o poartă pseudo-ştiinţa contemporană, care denaturează şi nu zidește pe copii prin învăţătura psihologiei şi psihologiei atee. În spatele ei se ascunde diavolul. „Diavolul a reuşit să se facă nevăzut şi să-i facă pe oameni să folosească alte nume. Medicii, psihologii spun adesea, când un om suferă: «Ei, suferi de nevroză! Ei, suferi din pricina stresului!» şi altele asemenea. Nu acceptă faptul că diavolul este acela care suscită în om egoismul. Şi, totuşi, diavolul există, este duhul răutății”. Diavolul este primul propovăduitor al minciunii şi prin laudă i-a scos pe cei întâi zidiţi din Rai, după cum învăţa Sfântul Porfirie: „Primii oameni, Adam şi Eva, erau simpli şi smeriţi şi de aceea trăiau în rai. Nu aveau egoism… Apoi… diavolul a reuşit prin laudă să-i înşele. S-au umplut de egoism”.

Copiii nu trebuie să audă „bravo”, nici să dorească să-l audă. „Lauda îl face pe om găunos şi alungă harul lui Dumnezeu”, spunea Cuviosul Porfirie. Şi adăuga: „Harul lui Dumnezeu vine numai cu sfânta smerenie”. „Trebuie să-i învăţăm pe copii să trăiască smerit şi simplu şi să nu ceară laude şi să audă mereu «bravo». Să-i învăţăm că există smerenie, care este sănătate în viaţa omului”.

Ieromonahul Savva Aghioritul