Gheronda Emilianós ne sfătuieşte … 10

Arhimandritul Emilianós, stareţul mănăstirii Simonopetra (1973-2000) – Foto: Douglas Lyttle

Oamenii cred că, atunci când cineva pleacă la mănăstire, se îndepărtează de societate şi se ,,sălbăticeşte”. Ei spun aceasta, dar uită că monahii sunt oamenii cei mai sociabili. Să ştiţi că nimeni nu poate să devină monah dacă nu este şi amabil, binevoitor, adică dacă nu poate să socializeze cu oamenii şi să înfrunte toate problemele care se ivesc în societate. Dacă nu s-a căsătorit şi nu a dorit să aibă familie fiindcă i s-a părut o jertfă prea mare, de asemenea, nici călugăr nu va putea să se facă. Trebuie să simtă siguranţă în viaţa lui. Mănăstirea nu este refugiu pentru cei care nu au putut sau nu au ştiut să-şi rezolve anumite probleme. Prin urmare, monahul renunţă la toate cele lumeşti înainte de a merge la mănăstire, dar nu le neagă, nu le condamnă, nu le dispreţuieşte, ci doreşte ceva mai înalt pentru el.

Sursa: revista ,,Monahikí Ékfrasi” nr. 28, septembrie-octombrie 2008.