Sfântul Mare Mucenic Eugen și cei împreună cu dânsul

Sfinţii Candid, Eugen, Valerian şi Aquila, Mănăstirea Dionisiou, Athos, 1597

Sfântul Evghenie a viețuit și a primit cununa muceniciei în cetatea Trapezunt, la sfârșitul sec. al III-lea d. Hr., într-o epocă, în care creștinismul a apărut și a început să se răspândească în cea mai mare parte a Pontului, în vremea împărăției lui Dioclețian și Maximian.

Într-o perioadă de grele, poate de cele mai grele, persecuții împotriva creștinilor, când guvernatorii Capadociei și ai Armeniei, Lisie și Agricola, au pus în practică decretul inuman prin care au fost uciși toți creștinii, Sfântul Evghenie a trăit și a fost martirizat, luptând cu multă îndrăzneală pentru credința sa puternică în Iisus Hristos și în învățătura Sa. În ianuarie 290 d. Hr. începe martiriul lui Evghenie și a celor împreună cu el atleți ai lui Hristos (Kandid, Valerian și Aquila).

Locuitorii Trapezuntului îi pârăsc pe cei patru atleți ai lui Hristos tiranului Lisie, acuzându-i că predică cuvântul Celui Răstignit și că se ascund în zonele împădurite ale cetății. Prigonitorii sunt îndemnați să-l prindă mai întâi pe Candid și, apoi, la îndrumarea lui Aquila, care își mărturisise deja credința, îl prind și pe Valerian. Cei trei atleți ai lui Hristos au fost duși în temniță, unde și-au petrecut toată noaptea în rugăciuni și în cântări de laudă aduse lui Dumnezeu. În dimineața zilei următoare, aceștia au fost chemați să se înfățișeze înaintea lui Lisie, care venise în Trapezunt și, fiind întrebați, și-au mărturisit încă o dată credința. Primirea credinței în Hristos le-a adus inevitabil biciuirea și, după ce au fost supuși la chinuri cumplite, au fost aruncați din nou în temniță.

Sfântul Mare Mucenic Eugen, icoană contemporană

În această vreme, Sfântului Evghenie, care stătea ascuns într-o peșteră din pădure, i se arată Însuși Hristos, Care îl îndeamnă să iasă și să-și mărturisească credința. Și, astfel, pe când Sfântul înălța cântări de slavă lui Dumnezeu, a fost auzit de o femeie care întâmplător trecea pe acolo să adune lemne. De-ndată ce i-a auzit rugăciunile, a plecat tulburată în cetate și l-a pârât dregătorului păgân. Nu după multe zile, Sfântul a fost prins și, după ce a fost dat la chinuri, a fost închis în temniță, unde întreaga noaptea și-a petrecut-o în rugăciune neîncetată. A doua zi, este adus înaintea ducelui Lisie, căruia îi mărturisește că este creștin. Cu toatea acestea, Lisie îl silește să jertfească zeilor păgâni în schimbul vieții sale.

Evghenie acceptă să îl urmeze și împreună cu mulțime de oameni intră într-un templu păgân. În timp ce Sfântul se ruga lui Hristos, mulțimea adunată privea înfricoșată cum trei statui păgâne se sfărâmau ca praful, iar demonii îl rugau să nu-i izgonească. În ciuda întâmplării minunate, Lisie îi cere din nou Sfântului Evghenie să aducă jertfă zeilor păgâni. Sfântul însă, defăimând păgâneasca închinare la idoli, a refuzat să facă aceasta și, biruind toate muncile cumplite ce au urmat, a rămas neclintit în sfânta sa credință. Atunci Doukas, mâniindu-se foarte tare, poruncește să fie încins un cuptor mare, iar cei patru atleți ai lui Hristos să fie aruncați în văpaia focului.

Îngerul Domnului a răcorit în chip minunat focul și, după trei zile, când prigonitorii au sosit în locul martiriului, i-au găsit pe cei patru credincioși sănătoși și nevătămați. Văzând această, cu adevărat, mare minune, cei trei prigonitori s-au leapădat de credința lor păgânească și au trecut la creștinism. Lisie însă, hotărât să împlinească porunca ce-i fusese dată, poruncește tăierea capetelor celor trei atleți ai lui Hristos și răstignirea lui Evghenie. Trupurile celor trei mucenici au fost luate în ascuns de creștinii evlavioși, care, din cauza schingiuirii lor cumplite, nu au putut să le recunoască. Și, o ce minune! Trupurile celor trei mărturisitori au fost găsite în locul de origine al fiecăruia, unde au fost îngropate cu deosebită cinste.

În schimb, Evghenie, care se afla spânzurat pe cruce în temniță, s-a izbăvit și cu ajutorul Îngerului rănile sale au fost vindecate. Ceilalți întemnițați, uimiți de măreția minunii, au trecut și ei la creștinism.

Martiriul Sfinților Mucenici Evghenie, Achila, Candid și Valerian – miniatură din Menologhionul Împăratului Vasile al II-lea Macedoneanul (985)

Lisie însă, a atribuit vindecarea rănilor „însușirilor magice” ale Sfântului și, pornindu-se cu și mai mare mânie asupra lui, a poruncit să i se taie capul. Moartea sa atât de cumplită și de cutremurătoare a venit pe 21 ianuarie 290 d.Hr. Moaștele sale au fost luate în taină și îngropate aproape de locul martiriului, unde în cinstea sa s-a construit o Biserică a ponților, cu hramul „Sfântul Evghenie”!

Primele texte referitoare la acest martiriu aparțin Patriarhului Constantinopolului, Ioan Xifilínos. Acestea datează din anul 1042, în timp ce noile minuni ale Sfântului au fost consemnate (tot de Ioan Xifilínos) în codicele Mănăstirii Dionisíou (ediția 154). O descriere amănunțită a martiriul Sfântului Evghenie și a celor împreună cu el mărtirisitori se află și în Arhiva din Pont (1953/vol. 18/pag.163). Iar cel mai vechi text de Sinaxar din Constantinopol datează din sec. al XI-lea d. Hr.

Astăzi, în ciuda amploarei acestor evenimente, locul Sfântului Mare Mucenic Evghenie în Ortodoxie nu este acela pe care îl merită având în vedere viața, martiriul și contribuția sa vrednică de pomenire la răspândirea creștinismului.

În Mănăstirea Sfântul Dionisie din Sfântul Munte, pomenirea Sfântului Evghenie se face fără întrerupere din anul 1375 d. Hr. până astăzi, atât pe 21 ianuarie, ziua martiriului său, cât și pe 24 iunie, ziua nașterii sale.

Trabzon, Yeni Cuma Djami, Biserică a Sfântului Mare Mucenic Eugen, construită în sec VII, azi moschee

Orice referirile la Trapezunt și la Sfântul Evghenie readuce în atenție chestiuni istorice la fel de importante. Biserica Sfântului Evghenie a fost transformată în geamie din anul 1462 d. Hr., atunci când a avut loc cucerirea Trapezuntului de către Mohammed Cuceritorul, în timp ce scaunul mitropolitan al Trapezuntului a rămas vacant din anul 1922 d. Hr. până astăzi.