Gheronda Thomás de la Mikrá Aghía Ánna (1893-24 februarie 1978)

Gheronda Thomás s-a născut la Skoutári (în Laconía). Pe numele său dinainte de călugărie, Apóstolos Pieroutsákos, el a fost un tânăr serios, care iubea foarte mult învăţătura. La vechea şcoală (de învăţământ mediu) pe care o frecventa, era mereu cel mai bun elev, atrăgând, în acest fel, dragostea învăţătorilor săi.

Trebuie să amintim aici un eveniment care avea să-i influenţeze viaţa mai târziu. Într-o zi, mergând la şcoală, ca de obicei, a auzit zarvă şi agitaţie în micul port. Fără să stea pre mult pe gânduri, a lăsat cărţile deoparte şi s-a aruncat în apa rece a mării. A reuşit, astfel, să salveze un băietan care nu fusese atent şi căzuse în mare. Mai târziu, amintindu-şi de acest eveniment, spunea:,,Nădăjduiesc ca Domnului să-i fie milă şi de mine”.

După ce a absolvit şcoala (diploma lui de absolvire se mai păstrează încă), a mers la Atena pentru a găsi de lucru. Îşi cheltuia puţinii bani pe care îi câştiga, ca să cumpere romane şi cărţi cu povestiri. Într-o zi, s-a întâmplat un eveniment fericit pentru micul Apóstolos. Librarul, neavând romanul pe care acesta îl căuta ca să îl cumpere, i-a spus că are altă carte, foarte bună, pe care a lăsat-o, în loc de plată, un oarecare diacon. Fără să ştie nimic despre conţinutul cărţii, Apóstolos a cumpărat-o, fără să stea prea mult pe gânduri. Nu ştia că a cumpărat cartea care îi va marca întreaga viaţă, cartea care va fi ghidul mântuirii sufletului său.

A rânduit Dumnezeu, însă, ca să cadă în mâinile sale cartea mult folositoare sufletului, ,,Mântuirea păcătoşilor”, a înţeleptului (dascăl) Agápios Lándos ,,Cretanul”. Citind cartea aceasta, inima lui cea smerită s-a aprins de dragoste dumnezeiască pentru vieţuirea în singurătate.  Cum, însă, să-şi împlinească această dorinţă, şi unde să caute ajutor? Minuni după minuni au urmat mai apoi. Într-o zi, un elev, care se juca în piaţa Patisíon din Atena, nu a fost atent şi a scăpat jos o carte. Micul Apóstolos a mers să vadă despre ce este vorba. Cartea a rămas deschisă la o pagină unde scria:,,Sfântul Munte, Athos, 5000 de monahi”. A fost de ajuns acest lucru ca să ia hotărârea finală, şi a început să plănuiască să plece imediat spre Sfântul Munte. Totul trebuia făcut în mare taină, ca să nu prindă de veste rudele şi mama sa.

Părintele Thomás, foarte tânăr, împreună cu ,,bătrânul” său

A doua zi, întrarmat cu puterea Lui Dumnezeu, a mers la primărie ca să ia viză, pentru că, atunci, Sfântul Munte se afla sub ocupaţie turcească. A plecat din portul Pireu cu destinaţia Smirni (Asia Mică), iar de acolo, spre portul Dafni (Athos). Dorea să meargă la Sfânta Mare Lavră, care era recunoscută pentru părinţii îmbunătăţiţi care vieţuiau acolo. Auzind despre un anume părinte Ciprian, de la Sfânta Ana ,,Mică”, ca un cerb însetat a alergat degrab, ca să-şi astâmpere setea de dragostea dumnezeiască ce-i pârjolea inima.

Chilia ,,Apostolul Toma”, a părintelui Ciprian,  care se găsea exact vizavi de cinstita peşteră a Sfinţilor Dionísios şi Mitrofán (,,Studiţii”), şi a înţeleptului învăţat Agápios Lándos, era exact ceea ce dorise sfânt sufletul lui. A primit imediat să intre sub ascultarea acelui sfânt gheronda.

A intrat, aşadar, ucenic la înţeleptul gheronda Ciprian, care îl încerca pe tânărul novice cu ascultarea şi cu multe alte lucrări duhovniceşti. Dovadă a nevoinţei duhovniceşti pe care o făcea, este următoarea întâmplare, care l-a făcut vrednic de dragostea ucenicilor săi, mai târziu. Întorcându-se, cândva, din pădure, unde fusese trimis cu ascultare pentru a strânge frunze pe care le foloseau în grădină, în loc de îngrăşământ pentru plante, s-a aşezat puţin pentru a se odihni. Atunci, a avut o vedenie minunată. Ridicându-şi ochii de la pământ, a văzut-o pe Preasfânta Născătoare, aşa cum este zugrăvită pe catapeteasma bisericuţei de la chilia noastră, dar a văzut-o în mărime normală, de statura unui om. Timp de 15 minute l-a privit cu ochii ei blânzi. Când inima lui s-a umplut de mângâiere, s-a ridicat şi a vrut să meargă către ea, dar Maica Domnului s-a făcut nevăzută din faţa lui, lăsând în sufletului lui bun,  bucuria sfinţilor noştri. De atunci, privind icoana Maicii Domnului de pe catapeteasmă, se umplea de dumnezeiesc har şi preţuire, chipul lui se transfigura şi lacrimi şiroiau din ochii lui.

Adeseori obişnuia să spună:,,Îi iubesc mult, foarte mult pe Hristos şi pe Maica Sa, de aceea, primesc chiar să fiu sacrificat pentru dragostea lor.

Din acest motiv, îngrijorat pentru soarta Bisericii Ortodoxe, a scris două cărţi, al căror conţinut era exclusiv împotriva unirii religioase, împotriva ecumenismului. De aceea, de trei ori a pălmuit, cu binecuvântata sa mână, oameni care au hulit, cu nerecunoştinţă şi obrăznicie, numele Lui Hristos şi al Maicii Sale.

Părintele Thomás de la Mikrá Aghía Ánna (1954), împreună cu obştea de atunci: în picioare, viitorii ieromonahi Ciprian (1935-2008) şi Thomas cel Tânăr ( născut în 1942)

Despre bogata sa experienţă duhovnicească, răbdarea de care a dat dovadă, în general pentru viaţa sa dusă în ascultare şi cuvioşie timp de 60 de ani la Sfântul Munte, ar fi fost nevoie de volume întregi pentru a le descrie. Vom lăsa acest lucru pentru viitor, după ce vom strânge şi alte informaţii de la credincioşi.

Să ne răcorim inimile noastre, iubiţi fraţi, prezentând cuvioasa plecare la Domnul a iubitului,  şi de toţi îndrăgitul, părintele nostru Thomás.

În ultimele şase luni, în cel de-al optzeci şi cincilea an al vieţii sale pământeşti, boala l-a ţintuit la pat. Ucenicii săi se aflau zi şi noapte lângă el, îngrijindu-l şi ajutându-l cu mare dragoste în tot ceea ce avea nevoie.

O, ce rugăciuni înălţa pentru ei, în acele ultime clipe ale vieţii sale pământeşti! Acestea reflectă sufletul său minunat, plin de recunoştinţă. A sosit, însă, şi ziua când ochii săi nu se mai uscau de mulţimea lacrimilor. Era zi de sărbătoare, 24 februarie, Întâia şi a Doua aflare a Cinstitului Cap al începătorului monahismului, Sfântul Ioan Botezătorul. Nu dormise toată noaptea, iar la fiecare rugăminte a celorlalţi, de a-i da ceva de mâncare sau de băut, el spunea:,,Eu am să mor astăzi”. Într-adevăr, aşa s-a întâmplat, Dumnezeu i-a descoperit când urma să adoarmă. Miercuri, pe la orele 4 dimineaţa (ora bizantină), în timp ce îi privea atent pe ucenicii săi cu multă blândeţe, a închis ochii şi gura, înclinând puţin capul. Priveam cu emoţie ultimele pâlpâiri de viaţă ale trupului său ce mult se nevoise. Cuvioasă a fost plecarea sa la Domanul, aşa cum cuvioasă a fost întreaga sa viaţă. La slujba de înmormântare a participat mulţime de monahi şi preoţi de la sfintele mănăstiri şi schituri dimprejur şi nu numai. De asemenea, în semn de preţuire pentru părintele Thomás, a fost prezent şi Mitropolitul de Ierissóss, k.k. Pávlos.

În acele clipe ne rugam cu lacrimi, dar şi acum ne rugăm Domnului, să ne aşeze alături de el în Împărăţia Sa cea cerească .

Sursa: Obştea Thomaizilor, Sfântul Munte.