Mic Antiretikon – ,,Armele” [acestea ale] Bisericii nu sunt suficiente

Se poate întreba cineva: Astăzi, în zilele noastre, aceste ,,arme” ale Bisericii mai sunt potrivite pentru a-i înfrunta pe eretici? Când spunem ,,a-i înfrunta” ne referim la faptul de a le demonstra că ceea ce susţin ei sunt erezii. ,,Nu poţi, tu, «martorule al lui Iehova», să îmi zici mie că eşti ortodox. Nu poţi, tu, protestantule, să îmi spui că eşti ortodox. Poţi să fii ceea ce vrei să fii, poţi să faci ceea ce vrei să faci. Nu poţi, însă, să spui că eşti ortodox şi că aparţii Bisericii”. Asta am vrut să spun atunci când am zis că Biserica poate, cu armele ei, să arate fiilor ei că cealaltă învăţătură este străină de ceea ce învaţă Biserica. Nu aparţine Bisericii. Pricepeţi? În acest sens am vorbit. În nici un caz nu am vrut să spun că trebuie să mergem să-i întrebăm: ,,Ce faceţi? Veniţi aici, alături de noi!”. Nu, nu asta am vrut să spun, fiindcă fiecare face ceea ce crede că este bine şi crede în ceea ce vrea. Se naşte, însă, întrebarea: Astăzi, mai poate Biserica să se opune ereticilor doar cu aceste trei ,,arme” pe care le-am enumerat mai sus? Fraţilor, aceste trei ,,arme” rămân de folos în continuare, Biserica le-a folosit şi le va folosi, însă, în zilele de astăzi nu mai sunt la fel de eficiente, şi am să vă explic de ce. Aşa cum v-am spus, pe ,,martorii lui Iehova” îi vom înfrunta cu demnitatea Episcopatului şi cu Canonul Noului Testament. Îi vom întreba: ,,De unde aveţi voi succesiune Apostolică?”. Nu au. ,,Spune-ne Simbolul Credinţei”. La fel, n-o să ne spună nimic. Din păcate, trebuie spus că, atât hiliaştii, cât şi majoritatea protestanţilor de astăzi, au acceptat Canonul Noului Testament. Adică, ,,martorii” au tot 27 de cărţi ale Noului Testament pe care le recunosc, ca şi noi, ortodocşii. Nu mai folosesc toate acele cărţi pe care le foloseau ereticii în vechime – gnosticii, de exemplu – şi care erau în afara Canonului Noului Testament. Şi, astfel, s-ar părea că nu mai putem să îi înfruntăm cu ajutorul Noului Testament. Însă, aceştia fac altceva: acceptă cărţile Noului Testament, dar le traduc după cum vor ei, le măsluiesc în aşa fel încât să slujească scopului lor. Vom vedea acest lucru în continuare. Este vorba despre unele grupări protestante care nu contestă Sfântă Treime, fiindcă există şi grupări care contestă Treimea. O să discutăm şi despre acestea în cele ce urmează. În cazul acestora putem să luăm în discuţie ,,Episcopatul”. O să ne spună protestantul Simbolul Credinţei? O să-l spună, deşi, într-o oarecare măsură şi ei acceptă Filioque, care spune că Duhul purcede şi de la Fiul. O să spună, însă, Crezul? Nu o să-i fie ruşine să-l spună. De vreme ce acceptă Canonul Noului Testament cu cele 27 de cărţi, o să accepte şi Crezul. Aşadar, unde putem să-l ,,prindem”? La tema succesiunii Apostolice! Trebuie ştiut că protestanţii nu acceptă preoţia sacramentală. Pentru că nu au succesiune, nu au nici preoţie. Aşadar, dacă nu ai succesiune Apostolică, Canonul Noului Testament şi nici Crezul, nu eşti creştin, ci eşti eretic. Unul din acestea dacă lipseşte, eretic eşti!